Vasile D. Marchis

                                 Dan Marchis

                              

                        
        VASILE DAN MARCHI
Ș


        ÎNCERCAREA CEA MAI GREA
 

Arde în mine
arhiva de rugăciuni nerostite
Scriu parcă
mă debarasez de materiale inflamabile
Scriu parcă
mă dezbrac de haine cuprinse de foc.
Prin cuvintele de foc
sau prin focul de cuvinte
inima este mai mult decât un pompier.
N-au stins
nici nu sting pompierii cu apă
câte cuvinte a stins
şi stinge inima cu sânge...
Toate cuvintele ard!
Cum să mai scriu astfel...?
Văd gramatica destinului
ca pe un foc cu ardere completă 
Prin arderea completă a cuvintelor
nu mi-a rămas  cenuşă,
nu mi-a rămas fum.
Cum să mai  scriu la modul elementar.
Arde în mine
arhiva  de rugăciuni nerostite.
Sunt ca un preot lipsit de cuvinte
care săvârşeşte slujba prin semne



        PROGNOZĂ
 

Ninge haotic de parcă natura este
amanta unui singur anotimp,
dezgolită de iubire dorind
să-și acopere părțile intime


cu ce are mai repede la îndemână
fie și cu zăpadă...
Ninsoarea căzând prea abundentă
ca o bizară fantezie
vrând parcă a se situa prin asta
la rang de paradă...
Dar e o mascaradă
cum că nu se pot face
oameni în toată firea
doar din zăpadă...
Iarna își propagă ninsoarea
ca hibrid de datini și vicii
și drept amalgam de ritualuri și fantezii
dând peste cap complimentele
rugăciunile,canoanele și instinctele..
.În fața acestui fenomen înșelător
ca tinerețea florilor
și Tatăl Ceresc poartă o teamă:
de a nu-l lua minunile înainte...
Of,iarnă,căiește-te să știm ce stimăm !
Of,iarnă,căiește-te să nu te îngânăm
ca păsările care se întrec una pe alta, migrând !

 

        EXTREMA MIRARE


Probabil exist fiindcă
Dumnezeu îmi apreciază mirarea
Prin faptul că m-am mirat pe locurile
sau pe felurile în care
și-ar putea face apariția în fața mea Tatăl Ceresc
nu mi-am folosit niciodată ochii,ci gândurile
Nu ajung toți ochii lumii pentru a realiza
o mirare deplină în adevăratul sens al cuvântului
legat de Slava lui Dumnezeu.
Legat de Tatăl Ceresc,cu ce mă pot mira în același timp
a tot și la toate ,dacă nu cu gândurile...
Pe Dumnezeu nu mă voi putea mira niciodată fiindcă
tot ce dorește el să se realizeze
este un lucru firesc...
Pe faptul că Dumnezeu vrea prin absurd
să vină la mine în chip de lup sau de altă creatură,
n-am de ce să mă mir ,fiindcă
acest aspect ar fi pentru Tatăl Ceresc ceva firesc...
Dumnezeu poate într-un fel sau altul să mă sperie,
prin diferite fenomene cerești
sau de altă natură
dar prin asta nu mă poate face
să mă mir pe el deoarece
a te mira pe Tatăl Ceresc fără temei
fără noimă ,fără rând
nu-i un fenomen firesc...
 

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Yusuke Miyake] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Radu Serban] [Miron Kiropol] [Radu Ciobanu] [Andrei Zanca II] [Monica G-Maclean] [Iulian Boldea] [Irina Petras] [Dan Danila] [Andrei Zanca III] [George Cabas] [Gheorghe Simon] [Iosif A. Brodski] [Liliana Danciu] [Mihaela Babusanu] [Elina Adam] [Eugen Dorcescu] [Virgil Diaconu] [Marian V. Buciu] [Ion Neagos] [Ion Tudor Iovian] [Leon Iosif Grapini] [Rodica Braga] [Paul Leibovici] [Alexandru Uiuiu] [Dragos Niculescu] [Irina Lucia Mihalca] [Boris Mehr] [Sonia Elvireanu] [Urs Heftrich] [Werner Goebl] [Guner Akmolla] [Vasile D. Marchis] [Angela Burtea] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]