Vianu Muresan

                                   Vianu Muresan - web

                              

 

                         VIANU MUREȘAN

 
                      
Arpegii la umbra Marianei


           „Când spun cuiva că sora mea a murit,
            sunt întrebată câți ani avea. Ca și cum
            nu e trist că a murit, ci numai că s-a
            prăpădit prea tânără. Poate m-ar fi durut
            și pe mine mai puțin dacă Mariana ar fi avut
            70 de ani. În orice caz, n-aș mai fi scris.”

                             A doua viață,
p. 45

 

      Sora cărții mele despre fratele meu Marian este cartea Nicoletei Dabija despre sora ei Mariana – A doua viață (ed. Paralela 45, 2019). Este prima oară când am impresia că în lumea cărților există îngemănări, mai mult, că există cărți pereche, două reprezentări ale aceleiași teme, două scene pe care se consumă drame similare cu deznodământ identic, fapt cu atât mai curios, cu cât nu a fost premeditat de autori și în ordinea întâmplărilor există un lanț semnificativ de coincidențe. Ce face să apară o astfel de conjuncție între realitate și spațiul literar îmi scapă. Probabil că, judecată atent și întoarsă pe toate părțile, această situație ar deveni în sine subiect de studiu.

      O cartea precum A doua viață, are anumite particularități pe care trebuie să le înțeleagă mai întâi cei care se apucă să o citească, dar și cineva care se întreabă, eventual, care-i rostul, de ce să scrii despre sora pierdută prea devreme, abia trecută de 32 de ani. De ce să pui sub ochii cititorului – care a fost răsfățat tot mai mult în ultimele decenii cu producții mediocre și frivole, încât și-a pierdut dispoziția pentru cărți grave, chiar a dezvoltat o anumită fobie pentru ceea ce este „serios”, „greu”, așteptându-se pur și simplu ca, atunci când deschide o carte să fie gâdilat, alintat, distrat, sedat, amețit – un text care relatează o dramă de familie, povestea unei tinere moarte, în condițiile în care aflăm zilnic din toate sursele media cazuri similare sau mai dramatice?


     Încerc să găsesc câteva justificări. E bine să distingem de la început subiectul de modalitățile asumării lui literare. Subiectul în sine, oricât de grav, este unul comun: moartea. Se moare în fiecare minut undeva în lume, mor oameni de toate vârstele în condiții dintre cele mai diverse, nu puține înfiorătoare. Însă în cartea Nicoletei Dabija, moartea surorii este parte a unui fenomen care nu mai are note comune, anume mutarea celei dispărute într-o „nouă viață”. O a doua naștere1. Vom vedea mai jos cum. Dacă totul s-ar opri la moarte, povestea ar putea fi rezumată în câteva propoziții jurnalistice. Viața cealaltă a Marianei, care începe post-mortem pe seama și prin sora ei, devine adevăratul subiect, compune un fenomen pe care puțini scriitori l-au descris, și trăit de fapt, în felul de aici. O astfel de carte nu este scrisă din ambiție literară, nu este menită să dovedească inteligența scriitoricească, arta narativă a autoarei, deci miza nu este estetică. Adică, nu este doar un nou produs literar, cu care autoarea ține să se facă prezentă pe piața literară românească, ci efectul literar al unei traume, iar această traumă conține germenii unei transformări definitive a propriei ființe, dar și datele unei datorii morale provocate de gravitatea, seriozitatea pe care o au doliul, pomenirea, cinstirea celor luați dintre noi de moarte. Și noi spunem, cu acea neputință patetică firească: „luați dintre noi atât de crud, atât de devreme”, după care înghețăm muți.
     Cum ne-am putea împiedica sufletul să sufere, cum am putea să nu vedem ceva crud, nedrept, de neacceptat în moartea de cancer a surorii atât de tinere? Cum am putea să evităm întrebarea: pe ce criteriu este ales să se îmbolnăvească de cancer și să moară tânărul, sau copilul în unele cazuri, într-o lume în care nu domină hazardul, în care ordinea evidentă a fenomenelor, acordajul fin, infinitezimal al proceselor vitale, prezența inexplicabilă a conștiinței și inteligenței reclamă o Rațiune Supremă? Întrebarea cutremurătoare este aceasta: dacă lumea în întregul ei se sprijină pe o Rațiune – teză obligatorie, în lipsa căreia nimic nu ar mai avea explicație –, oare moar-tea în condiții cumplite a sorei, a fratelui, a copilului, a celui drag face parte din lucrătura acestei Rațiuni? Există ceva mai presus de puterea noastră de pricepere care dictează această oroare? Dacă răspunsul ar fi da, atunci lucrurile devin și mai complicate. De ce? În ce constă binele, rațiunea acestui arbitrariu? Ce calități, ce atribute, ce scopuri are această Autoritate de nepătruns care ne controlează? Unde e binele din răul care ni se face? Au cumplita suferință, răul fizic, degradarea, neputința și moartea o rațiune în sine? Pentru coerența logică a tabloului în care ne găsim ar trebui să admitem că da, însă asta ne împinge într-o încurcătură din care nu mai putem ieși, dacă asociem naiv această Rațiune cu binele văzut în termeni omenești. Pentru noi nu poate fi bine ceva care pricinuiește sau îngăduie producerea răului ce ne asfixiază. Sentimentul vital firesc, cu care suntem înzestrați prin naștere, simte aici o opoziție, ceva care-l lezează, îl scoate din logica perpetuării, simte că ceva s-a defectat. Ceva e nesigur, ceva merge în răspăr. Nu poate fi bine. ...........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Miron Kiropol] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Erich Kaestner] [Radu Ciobanu] [Magda Ursache] [Andrei Zanca II] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca III] [Gheorghe Simon] [Dumitru Chioaru] [Leo Butnaru] [Remus V.Giorgioni] [Liliana Danciu] [Ioan Moldovan] [Eugen D. Popin] [Rabindran. Tagore] [Simona-G. Dima] [Mircea M. Pop] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Radu Tuculescu] [Radu Stanca] [Iulian Boldea] [George Nina Elian] [Clelia Ifrim] [Horia Dulvac] [Dan Iancu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Werner Martini] [Mihaela Albu] [George Cabas] [Mihai Pacuraru] [Dorin David] [Gabriel Dragnea] [Nina Hoza] [Luis Popa] [Geo Vasile] [Adriana Weimer] [Anan de Amir] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]