Victoria Milescu

                                  Victoria Milescu, foto Ion Lazu - web

 

 

          VICTORIA MILESCU  


                                                 
              
SUFLETE CARTONATE


      E bine să ai la tine
     cât mai multe suflete cartonate
     şi când te întâlneşti cu prietenii
     să le oferi câte unul
     luaţi, citiţi
     acesta este sufletul meu
     bine legat, frumos ilustrat
     m-a costat ceva dar merită
     citiţi şi daţi mai departe
     cu grijă să nu vă tăiaţi
     în hârtia glasată
     ori în vreo bucurie cu dinţii tari
     care mi-a scăpat printre rânduri
     dacă vă face să plângeţi
     aruncaţi-l la primul coş, ori fumaţi-l
     aţi făcut-o deja? No problem
     va fi mai multă lumină
     mai multă căldură în oraşul
     cu fluturi dezorientaţi ...



                 CUVÂNT


     Câte nu mi-au promis
     prieteni şi duşmani
     câte nu mi-au promis
     cunoscuţi şi necunoscuţi
     mari sau mici, săraci ori bogaţi
     câte nu mi-a promis
     chiar moartea
     ce bine că azi
     nimeni nu se mai ţine de cuvânt.

                                                          
        BĂTRÂNUL ARHITECT


     Nu, nu aici trebuia să vin
     nu aici trebuia să aştept
     nu aici trebuia să vorbesc
     strigă bătrânul
     ridicându-şi ochii spre cer
     mi-am schimbat ochelarii, asta e
     m-am mutat
     am un telefon nou, alţi vecini
     nu aici trebuia să fiu, murmură el
     mergând printre stelele ce se sparg împrăştiind scântei
     în bradul de Anul Nou
     nu aici trebuia să se întâmple, spune înciudat
     nu acum
     când vin păsările migratoare
     îşi fac adăposturi în casa neterminată
     ce urcă şi coboară
     cu liftul mâzgălit de copii
     nu acesta e butonul pe care trebuia să apăs
     pentru a salva lumea...

 


       FEMEIA CU AMNEZIE


     La fereastra ultimului etaj
     stă Dumnezeu
     nu-i desluşesc chipul, nu-i aud vorbele
     dar nu poate fi altcineva
     în licărul luminii de noapte
     urmărindu-mi paşii, gândurile
     când ajung în dreptul ploii
     opreşte ploaia
     păsărilor le schimbă traiectoria
     să nu mă răpească
     spre un alt cer, mai înalt
     iar când în intersecţie
     nimeresc între două maşini grele
     ca între două coperţi de carte
     face să se închidă cât mai uşor cartea
     cu filele de mătase
     punând-o apoi sub picioare
     să vadă mai bine
     ce se întâmplă acolo, jos
     cu femeia care nu mai ştie unde locuieşte.

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Miron Kiropol] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Iulian Boldea] [Liviu Ioan Stoiciu] [Ion Neagos] [Traian Stef] [Doina Popa] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dan Florita Seracin] [Eugen Dorcescu] [Daniela Radu] [Victoria Comnea] [Nicolae Iuga] [Dinu Virgil] [Ela Jakab] [Dan Anghelescu] [Julien Caragea] [Dan Chiriac-Kyre] [Viorel Dadulescu] [Mihaela Albu] [Vasile P. Tomoiaga] [Aurelian Sarbu] [Nicolae Coande] [Sonia Elvireanu] [Dana Gheorghiu] [Iulian Chivu] [Boris Marian] [Geo Vasile] [Christel Ungar] [Carolyn M.Kleefeld] [Petru Hamat] [Hans Dama] [Mirel Brates] [Aurel I. Brumaru] [Mariana Moga] [Victoria Milescu] [Valeriu M.Ciungan] [Paul Sarbu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]