|
BĂTRÂNUL ARHITECT
Nu, nu aici trebuia să vin
nu aici trebuia să aştept
nu aici trebuia să vorbesc
strigă bătrânul
ridicându-şi ochii spre cer
mi-am schimbat ochelarii, asta e
m-am mutat
am un telefon nou, alţi vecini
nu aici trebuia să fiu, murmură el
mergând printre stelele ce se sparg împrăştiind scântei
în bradul de Anul Nou
nu aici trebuia să se întâmple, spune înciudat
nu acum
când vin păsările migratoare
îşi fac adăposturi în casa neterminată
ce urcă şi coboară
cu liftul mâzgălit de copii
nu acesta e butonul pe care trebuia să apăs
pentru a salva lumea...
FEMEIA CU AMNEZIE
La fereastra ultimului etaj
stă Dumnezeu
nu-i desluşesc chipul, nu-i aud vorbele
dar nu poate fi altcineva
în licărul luminii de noapte
urmărindu-mi paşii, gândurile
când ajung în dreptul ploii
opreşte ploaia
păsărilor le schimbă traiectoria
să nu mă răpească
spre un alt cer, mai înalt
iar când în intersecţie
nimeresc între două maşini grele
ca între două coperţi de carte
face să se închidă cât mai uşor cartea
cu filele de mătase
punând-o apoi sub picioare
să vadă mai bine
ce se întâmplă acolo, jos
cu femeia care nu mai ştie unde locuieşte.
|
