Visar Zhiti

                                                                                                             

Web Design

 

                 Visar Zhiti   

                                   

                         VISAR ZHITI


                    Poeme din închisoare
 

* * *
Voi veni,
Voi veni
cu un craniu de groază în mâini…
Să nu vă speriați.
Îl voi lăsa la picioarele voastre.
(Doar atât?)
Dar craniile
sunt gropile în care-au murit bătăliile,
am să vă spun.
Înlăuntru, în craniu
Este un timp,
o genune neagră – iar
am să vă spun.
Călcați-l în picioare,
Zdrobiți-l!
Părăsiți-l apoi! Este un craniu
care n-a fost niciodată al omului.
Nu țipa, ah, câte țipete
au fost înăbușite în mine
ca niște trăsnete într-o fântână,
iată, din acest craniu!

(Carcera din Spaç, 1981)

* * *

În lăuntrul unui uriaș craniu
noi muncim.
Întuneric
Atât de-ntuneric:
Încât morții nu-și mai află mormintele;
le tot încurcă.
Vorbele viilor
nu mai au noimă.
ele sunt
Însângerate piroane
Pe crucea enormă.

(Carceră, 1981)

          Aici moartea nu sperie pe nimeni

S-a surpat galeria ocnei
și-a strivit un întemnițat.
(Cătușele i-au rămas întregi.)
Brigada a fost scoasă în lagăr:
cu un ins mai puțin,
mai numeroasă c-un mort
pe care nici acum nu-l vor trimite acasă pentru a fi
 îngropat.
(Nu te afli printre cei vii
Dar nici printre cei morți.
n-ai nici viață,
nici mormânt!)
Zeghea celui care-a murit
o ţine careva dintre noi în mână.
Arunc-o la picioarele
ofițerului care face de gardă
la poartă
şi spune-i: Numără-ne bine – Nu lipsește niciunul?
Apoi să apuci din nou zeghea.
Și s-o pui pe umerii Albaniei, pe umerii ei în tremur.

(Carceră, 09 martie 1983)

                Moartea continuă

A căzut
Și nu s-a mai ridicat.
(Apoi moartea de drum și-a văzut).
… Au să-l arunce-n pământ… Cine știe pe unde.
Fără sicriu…
Patul e făcut din lemn.
(În pușcăria 2, camera 7, rândul 3, nr. 51)
… fără funerarii…
(odată a fost condus de mulțime
Când mergea la proces cu cătușe la mâini.)
… Pe mormântu lui, nici vorbă de piatră…
cu toate că ani în șir a scos numai piatră, piatră, doar piatră.
Cândva l-au bocit.
Dar altădată murise.
Sub pământ trudise el –
Mormântului îi cunoștea întunericul.

(Carcera din Spac, 16 ianuarie 1983)


            După-amieze: păsări moarte

Am o bucată de pâine,
dar aici nu sunt păsări
Ca să le dau pâinea-n fărâmiţe.
Singur, înfășurat în manta,
Mă plimb printr-o curte plină de crime.
Soarele s-a agățat în sârma ghimpată
Ca boneta pușcăriașului.
ucis de galeriile ocnei. .....…

             traducere din albaneză: Luan Topciu

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Michel Houellebecq] [Nicolae Silade] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Kocsis Francisko] [Theodor Damian] [Visar Zhiti] [Andrei Zanca II] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Nicolas G. Davila] [Liliana Danciu] [Damaschin P-Buia] [Mircea Petean] [Yvan Goll] [Rodica Braga] [Doina Uricariu] [Franz Kafka] [Victor Tarina] [Horia Dulvac] [Miron Kiropol] [Stefan Dumitrescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Geo Galetaru] [Victoria Milescu] [Lucretia Berzintu] [Ion Rasinaru] [Mihai Merticaru] [Alex. O. Vintila] [Georgeta Mocanu] [Valeriu Stancu] [Nicolae Nistor] [Dorian Obreja] [Andrei Toader] [Fl. Smarandache] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Werner Goebl] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]