Wallace Stevens

                                   Wallace Stevens - alt

                              

                      WALLACE STEVENS
                   (1879 – 1955)

 


                    Un primordial ca o sferă             
                         (A Primitive Like an Orb)

 

                       I 
 
                 


   
Poemul fundamental din centrul lucrurilor,
   Ariile produse de scripcarea spirituală,             
   Au înţesat fixitatea vieţilor noastre cu bine
   Şi fixitatea operelor noastre. Dar este, dragi
                                   domni,
   O apercepţie dificilă, acest bine saturant,
   Adus de nimfe cu ochi scormonitori, acest aur
                                     esențial,
   Această revelaţie a sorţii, aranjată şi re-aranjată
   De duhuri atât de vagi într-un aer atât de palid. 



                 
II



   Noi nu dovedim existența poemului.
   El este ceva văzut și cunoscut în poeziile
                              inferioare.
   Este armonia imensă, înaltă ce se anunță
   Puțin și încă puțin, pe neașteptate,
   Prin intermediul unui sens separat. El este și
   Nu este și, așadar, este. În momentul rostirii,
   Amplitudinea unui accelerando se mișcă,
   Capturează ființa, se dilată – și deja nu mai e.


                      III



   Ce de lapte se află într-o asemenea captivitate,
   Ce pâine de grâu și prăjituri de ovăz și amabili
   Oaspeți verzi și masă în pădure și cântece
   În inimă, înăuntrul mișcării unei clipe, înăuntrul
   Unui spațiu amplificat, inevitabilul albastru
   Al tunetului izolat, o iluzie, așa cum a fost,
   Oh 'așa', mereu atârnând prea greu pentru ca
                                   simțurile
   Să-l poată cuprinde, cel mai obscur 'așa',
                      îndepărtatul 'a fost'...


                    IV



   Un poem îl dovedește pe un altul și întregul,
   Pentru clarvăzătorii ce n-au nevoie de dovezi:
   Amantul, credinciosul și poetul,
   Cuvintele lor sunt alese din dorința lor,
   Bucuria limbajului, când el se identifică cu ei.
   Cu acestea celebrează ei poemul fundamental,
   Împlinirea împlinirilor, în opulenți
   Termeni finali, cei mai largi, plesnind încă de și
                                    mai mulți,


                    V



   Până când fostul pământ şi cer, şi copacul
   Şi norul, fostul copac şi fostul nor,
   Îşi pierd vechile întrebuinţări ce li s-au găsit,
   Şi ei: aceşti oameni, şi pământul şi cerul, se
                               informează
   Unii pe alţii prin informaţii precise, cunoaşteri
   Libere, precise, tăinuite până atunci, 
   Breşe în ceea ce le-a ţinut ascunse. Este
   Ca şi cum poemul fundamental ar fi devenit
                                     lumea,


 

                     traduceri de: K.V. Twain       

mai mult........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Wallace Stevens] [Dante Alighieri] [Cesare Pavese] [William Blake] [Liviu Antonesei] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Nicoleta Dabija] [Nicolae Silade] [Dan Danila] [Adrian Tion] [Magda Ursache] [Emily E. Dickinson] [Radu Ciobanu] [Marian Visescu] [Bedros Horasangian] [Mircea Petean] [Mihaela Albu] [Alexandu Cristian] [Marian V. Buciu] [Dan Anghelescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Marko Bela] [Dorian Obreja] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Giacomo Leopardi] [Virgil Diaconu] [Horea Porumb] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Stefanie Golisch] [Mircea M. Pop] [Herbert W. Muehlroth] [Horia Dulvac] [Werner Goebl] [Victor Ravini] [Bernhard Setzwein] [Mihaela M. Stroe] [Petru Iliesu] [Iulian Chivu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]