|
Bezmeticii au înșfăcat-o
Și-n văzul lumii au purtat-o
De parcă era treaba lor.
Să-mi ia cântarea dacă vor,
Cred că voi fi mai câștigat
De o să umblu despuiat.
Unui copil dansând în vânt
Dansează pe țărm, băiete;
De ce să-ți pese ție oare
De vânt și valuri vuitoare?
Scutură-ți sarea din plete,
De stropii care te-au udat,
Ești tânăr încă, n-ai aflat
De-al proștilor triumf, de-amor
De-abia aprins, stinsa lui pară,
Că-ți moare bunul slujitor,
Sau de snopii uitați pe-afară.
Simți cumva o amenințare
Când vântul urlă așa de tare?
Căderea frunzelor
Toamnă-i pe frunzele ce ne iubesc
Și pe șoarecii uscatelor ogoare,
Toți frasinii acum îngălbenesc,
Foile fragilor de brumă-s veștejite.
Al pasiunii ceas s-a stins și doare,
Ni-s sufletele triste și-obosite.
Să ne despărțim cu o tristă sărutare,
Anotimpul iubirii a trecut și moare.
Săgeata
Gândind la frumusețea ta, săgeata
Din gânduri sălbatice este gata.
Dar nici un bărbat nu o privește
De parcă iar ca femeie ar crește
Înalt și nobil dar cu sânii și fața
În culoarea florii de măr dimineața.
Gingașa frumusețe îmi place mai mult
Dar plâng, anotimpul vechi a trecut.
Cântec de iubire
Iubito, să mergem noi doi deîndată
Prin iarba pădurii cea înrourată
Să vedem somonii și mierla, apoi
Să ascultăm, s-auzim amândoi
Un cerb și o ciută din depărtare,
Păsări prin ramuri chemându-ne tare
Și cucul, iubito, cu-ascunsă strigare.
Iar moartea nu va-ndrăzni niciodată
Să vină în poala pădurii înmiresmată.
traduceri: Dan Dănilă
|
