William Totok

                                                                                                              

Web Design

 

               William Totok - web                                                                                                                                                                                                                 

          WILLIAM TOTOK

                             

               POEME
         
          O poezie epică

         Margit și câinele ei

A murit Margit -
călugărița cu pielea palidă.
Câinele ei e orfan.
În cameră sute de sticle
iar Lazarus plânge
horcăind surdomut, oftând
a pierdere.
I-a fost pavăză și scut,
ea - iubita sa mireasă.
Acum, el nu mai cunoaște pe nimeni.
Rivalului i-a sfârtecat piciorul,
noaptea, când tipul îndrăznise, în secret,
s-arunce-un ochi asupra lui Margit,
pe când ea bău, se dezbrăcă, în timp ce mângâia
coada bravului ei câine, cel cu blana maronie,
a câinelui cu nume străin, Tisza,
o, apă adâncă, cenușie, dragă Tisă,
câinele meu,
tu, protectorul meu,
un singur pahar mai golesc
ș-apoi - să uit de toate.
Chiar și de Crinul Sf. Antoniu,
care, mereu, îmi provoacă hemoragie nazală.
Drăguțule, auzi-tu clopotele sunând,
ele sună din camera mea
iar în stradă stă un bărbat.
Alt bărbat îl alungă
cu coada lopeții îi moaie oasele.
Sfinte Antoniu de Padova, ferește-mă de cele rele,
de priviri a deochi și de cozi de lopată.

Îngenunchiată stă
și se roagă,
ea,
călugărița cu pielea palidă
care se-aude pe sine zicând:

Tisza, mi-ești prietenul cel mai drag,
fidelul meu îmi ești,
de grăit nu poți grăi, de înțeles,
tu totdeauna m-ai înțeles.

Câinele,
de la lup nu i-a rămas decât coada,
știe ce-așteaptă Margit de la dânsul.
De rugat, ea se roagă-n tăcere.
Rugăciunea-i este ascultată,
să mai săvârșească în astă seară
un ultim păcat,
în față-i, ultima sticlă, deja-ncepută -
timp ce afară, la fereastră, veghează
Oaspetele mut.

Visează. Cântă De profundis.
Ca de-obicei, dacă în curte stă, undeva, un copârșeu:
De profundis clamavi ad te Domine.
Sufletul meu e-n așteptarea Domnului
De la veghea de dimineață până la următoarea veghe.

       Requiem aeternam dona eis, Domine,
       et lux perpetua luceat eis.
       Circumdederunt me gemitus mortis,
       dolores inferni circumdederunt me.


Doamne, dăruiește-le odihna veșnică,
și eterna lumină luminează-le.
Cuprinsu-m-au chingile morții,
chinurile Iadului pus-au stăpânire pe mine.

Iadul ești tu, dragul meu.

               Ziua de 9 noiembrie

Două tinere în fața Piedicii pentru Memorie –
le văd în fața geamului meu.
Ele aprind o lumânare
spunând:
Și ăștia au murit într-un lagăr.

                 Rosa Luxemburg

viața,
o punte,
arendată de la Moarte,
Apa și Uscatul
se zbat în sumbrul Kanal,
un ghemotoc,
călăii
cu degetele pumnale
și limbi de foc
purtătorii urii mortale.
Sună. Cizmele de fier
pârjolesc luna ianuarie,
a anului decedat.

   Traducere din limba germană: WERNER KREMM
                   .............

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Giuseppe Ungaretti] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Maggie Butt] [Gheorghe Schwartz] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Nicoleta Dabija] [Radu Ciobanu] [Branislav Nusic] [Nicolae Coande] [Adrian Grauenfels] [Mircea Petean] [Rosemarie Haines] [Clelia Ifrim] [Zenovie Carlugea] [Mihai Eminescu] [William Totok] [Dan Danila] [George Vulturescu] [Adalbert Gyuris] [Mihaela M.-Stroe] [Adjei Agyei-Baah] [Mircea Pora] [George Schinteie] [Maximilian Menut] [Ion Caraion] [M. Roznoveanu II] [Emil Brumaru] [Florica Bud] [Heinz Uwe Haus] [Dabija&Antonesei] [M. Papastefanou] [Nichita Stanescu] [Caliopia Tocala] [Reiner Kunze] [Victor Ravini] [Fl. Smarandache] [Victor Albu] [Alexandru Cazacu] [Alfred Poplinger] [Sorin Finchelstein] [Johann Steiner] [Mircea M. Pop] [Herbert-W.Mühlroth] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]