Zudor Janos

                                   János Zudor - alt

                              

                              ZUDOR János
 


                             Mozart


     cumva, sufletul, da,
     sufletul ştie
     ceea ce nu ştie niciun
     animal,
     element,
     sufletul simte
     că liber va fi numai când
     nu e,
     nu mai e,
     dacă se destramă, se absoarbe în sticla
                         eterului, totuna:
     se târăşte prin urechi, trece prin artera
                    jugulară a cuvintelor
     în craniul imens al firii. urmele sale ies pe frunte,
     sunt precum ridurile, fâlfâitul lui se
               impregnează în gesturi,
     strângeri de mână, mângâierea copiilor,
                     dragoste, tristeţea lui
     ni se furişează-n plămâni, e ca moartea.
     cumva, sufletul
     ştie
     că-i mai mult decât
     simplul sine,
     mai mult: e lumea,
     şi mai puţin: lumină.
     înveşmântat în haine de rob al lumii, sufletul
                             n-are scăpare,
     îl păzesc strajele lumii, sfâşie, sare, loveşte,
                           mângâie, răneşte,
     iubeşte, târăşte, sufletu-i paznic, straja
                     pomilor, e paznicul
     apelor sufletul, numai lumina încremenită-n
                                    inimă are
     haine de rob.
     CEVA GONEŞTE ÎN MINE, CEVA GONEŞTE,
     UNDE-I LUMINA A CĂREI LAMĂ M-A
                DECUPAT DE LÂNGĂ FIU?
     UNDE-I LIBERTATEA? CĂREIA-I SUNT STĂPÂN?
    

                       
      (MĂ STĂPÂNESC ROBII LIBERI!)
     UNDE-I PĂŞUNEA CU IARBĂ ALBĂ A
                       SUFLETULUI MEU,
     UNDE DIN AER PE MINE ÎNSUMI MĂ INSPIR?!

     cumva, sufletul, da,
     sufletul ştie
     ceea ce nimic nu ştie,
     niciun animal, element,
     sufletul simte
     că liber va fi numai când
     nu e,
     nu mai e.

 

                  Dans macabre

                       lui K.E.

     Stelele dansează pe firmamentul inert,
     şi lângă masă şade un defunct morbid,
     mă trezeşte deşteptătorul, dau fuga acasă, sub pod,
     mi se surpă-n creştet singurătatea universului,

     pomii perfizi se pitesc în parc,
     blestemat loc e globul acesta de tină,
     fantomele stârnesc sclipiri,

     noi rămânem aici până la moarte,
     aici ne vom consuma ultima cină,
     deasupra cerului mort...
      

 

                Monologul lui Pygmalion
                 (Pügmalión monológja)
             

     Îmi pierd minţile, creierul o ia razna,
     am pus mâna pe daltă, să mă pun pe treabă.
     O, timpule, pe brazdele tale
     dispărute, pierdute, furia mea ca un Minos
     închis, turbat, te înfuleci, te mistui pe tine
     însuţi, o pasăre de piatră în inima inexistenţei,
     cu aripi însângerate, frânte, aş zbura cu tine,
     cuţitul dement mi-l împlânt în trup,
     cu milioane de ezitări, cu milioane de gesticulări
     mă sfârtecă vulturul ţipător,
     mă zvârcolesc în patul sângelui mâlos,
     iar tu, chip de idol, precum moartea cu care încet
     te obişnuieşti, precum nemărginirea etern
     pierdută, închisă în piatră, O, FII CU MINE,
     MODEL CRUD, SPINTEC TIMPUL ÎN FAŢA............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Franz Kafka] [Doina Uricariu] [Cornel Ungureanu] [Magda Ursache] [Theodor Damian] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Dragos Niculescu] [Horia Dulvac] [Dorina Sisu] [Cristina Struteanu] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Nicolae Coande] [Mioara Bahna] [Ion Maria] [Alensis de Nobilis] [Adrian Grauenfels] [Gheorghe Simon] [Dan Anghelescu] [Anca Sirghie] [Zudor Janos] [Mircea Pora] [Adrian Grauenfels] [Adonyi N. Maria] [Bianca Marcovici] [Victoria Comnea] [Herbert W. Muehlroth] [Mircea Petean] [Zorin Diaconescu] [Petru Tomoiaga] [Werner Goebl] [Radu Ciobanu] [Ana Blandiana] [Adrian Munteanu] [Fekete Vince] [Palotas Dezso] [Mihaela Albu] [Liliana Danciu] [Mariana Paslea] [Aurel Sorobetea] [Mihai Merticaru] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]