MIRCEA M. POP

             
               Poem trist

         „Şi frunzele cădeau în apa sufletului tău”
                         Pablo Neruda

   Dragostea se suprapune peste vârstă
   precum anotimpurile peste noi
   şi frunzele toamna sunt colorate
   galbene, roşii ca de sânge, ori maronii
   şi aduc cu ele ceva din nostalgia
   ce se sedimentează în sufletele noastre
   îmbătrânite acum parcă înainte de vreme.

   Dacă toamna mai lasă totuşi
   să pâlpâie în depărtare
   o licărire de speranţă
   în schimb iarna cu frigul ei o ucide.

               Poem posibil

   Să scrii un poem
   despre o gară
   în care trenurile
   fie că nu au sosit încă
   fie că tocmai au plecat
   iar tu în bufetul gării
   cu păhărelul gol în mână
   şi cu ţigara fumată
   şi răsfumată în gură
   ce tocmai îţi arde buzele
   acolo
   în gara uitată de lume
   le aştepţi
   şi pe unele
   şi pe celelalte…             

       
                Nu poţi

   Nu poţi obliga pe nimeni
   să citească poezia
   după cum nu poţi obliga pe nimeni
   să-i placă poezia
   oricum cercul vicios îşi face discret loc:
   nu citeşte poezia
   fiindcă nu-i pace
   nu-i place poezia
   fiindcă n-o înţelege
   nu înţelege poezia
   fiindcă nu o citeşte
   nu citeşte poezia
   fiindcă e convins
   că nu-i place
   ş.a.m.d.i

           Stau cu tristeţea la masă

   La mine în casă
   stau cu tristeţea la masă
   când eu beau vin
   ea vrea gin
   când eu beau gin
   ea vrea vin
   doar când beau coniac
   reuşesc să-i fac pe plac
   şi ne întreţinem despre una-alta:
   despre sculptorul ce lucrează cu dalta
   despre pictorul – adevărat vrăjitor
   în al imperiului color
   despre un surd muzician
   al sunetului magician
   despre poetul iubit
   ce tocmai ne-a părăsit

   de fapt eu vorbesc şi ea tace
   întotdeauna aşa face…

       Distanţa

Distanţa dintre un poet
şi cititorii săi
e relativă:
dacă cu cât se apropie
poetul de cititori
cu atât aceştia
se îndepărtează de el
nu se schimbă nimic;
dacă, prin absurd, cititorii
fac un pas înainte
apropiindu-se de poet
şi acesta, instinctiv,
face unul înapoi
totul rămâne aşa cum a fost…