|
DAN DĂNILĂ
UN FEL DE JURNAL
Pierdut în memorie ca încă o Troie
nedezgropată de frica muzei Clio
(nu se va desprinde de meninge
oamenii nici nu mai sunt curioși)
tot mai des își uită cheile parolele
cam tot ce ar putea descuia ceva
Trecutul ne iartă iar viitorul tace
poate că îngerul Gabriel veghează
peste cercuri și stăpânii inelelor
cu sigilii indescifrabile
important e să le săruți crezând
în puterea lor imuabilă
Mereu prins între două iubiri
nevinovate că niște lebede
care nu vor cânta niciodată
(ele își poartă ecoul înăuntru
unde nimeni nu va pătrunde)
întunecare care se va lumina
Schimbarea hainelor și a fețelor
în numele zeului de pământ
care ne devoră mai lent
decât un vierme neadormit
(un Auschwitz la purtător
întru vina vinelor noastre)
|
