Andrei Zanca

                                   Andrei Zanca

                                                                                                                                                    

              ANDREI ZANCA


                                             

             TRANSPUNEREA, O INTERPRETARE
                                              

      Semnalăm apariția unei antologii a poetului Mircea Petean printr-un fericit tandem dintre editurile Limes și Dyonysos-Verlag a poetului C.W.Schenk din RFG. O antologie bilingvă, româno-germană în traducerea lui Herberth Werner Mühlroth1 Antologia poartă titlul Amintirea luminii – Die Erinnerung an das Licht, ed. Limes Cluj și Dyonysos-Verlag, Boppart am Rhein, RFG.

Despre Petean am mai scris atât aici, la revista Alternanțe, cât și în alte reviste din Țară. Spuneam printre altele acolo, că există o tehnică subtilă a „camuflării” în poemele lui Mircea Petean. Prin ea reliefarea ascunsă îşi sporeşte în mod paradoxal conturul. Poetul resimţind necesitatea, nu atât a unei explicații ori a unei justificări a demersului său antologic, cât mai ales faptul de a propune celor avizaţi o modalitate dintr-o altă perspectivă a lecturii. Ea este proprie şi textelor sale cu „tentă socială”.

Ironia care predomină ca tehnică poetică este însă o ironie a feed-back-ului. Ea nu are virulenţe vindicative, caustice, nu ascunde o „acreală”, nici nu-şi are rădăcinile în tot soiul de complexe netămăduite, ci este una a reaşezării lucrurilor între malurile dintotdeauna ale dreptei-socotinţe, vorba lui Steinhardt. Şi tot cu o vorbă a prietenului acestuia, Noica, se poate spune că „isprava” poetică a lui Petean (dacă printr-un miracol s-ar putea aspira ironia din ea), este o încercare reluată a unei (re)echilibrări a lumii şi a valorilor ei perene uitate. Ea vizează miezul ei dintotdeauna şi este tocmai prin revenirea la structurile ei de armonie, extrem de modernă.

Dezamorsarea virulenţei ironice şi instituirea ei ca feed-back tămăduitor se face prin utilizarea la scară largă, şi cu efectele sporite de această încercare de Trezie, a unui soi de colocvialitate striată de un umor stenic, de sorginte tipic transilvană. 

       
Orice urmă de maliţie se mistuie astfel de parcă poe-tul ar fi utilizat în mod „precoce” acea artă, cu care-şi încheie Argumentul introductiv, şi anume, „arta de-a fi bunic”. Tonul „blând” al motivului subteran poetic alternează cu cel hâtru în cea mai bună tradiţie ardelenească.

Acest lucru este posibil doar dacă el emană dintr-o mare iubire, şi dacă, în acelaşi timp, poetul nu se victimizează, lucru rar, însă funciar lui Petean. Este rezultatul faptului că poetul nu se identifică cu „durerea”, o observă. Este cel care observă, cel din spatele durerii (fiindcă doar astfel o poate scoate din genunile inconştientului printr-un act asumat de ridicare a lui în focarul conştientizării).

Graţie acestui lucru el nu sporeşte în melodramatic durerea, nici nu o combate (sporindu-i acesteia forţa devastatoare), ci o acceptă, şi-o asumă printr-un soi de observare şi într-o stare total receptivă a conştientizării ei. Numai că acest lucru ne se poate împărtăşi textual decât prin intermediul ironiei benefice, al ironiei ca feed-back.

Parafrazându-l pe Einstein, care spunea undeva că o problemă nu poate fi eradicată, soluţionată dinspre nivelul la care a fost generată, putem spune în analo-gie, că în faţa „efluviilor realului” singura posibilitate de a demasca tarele pe care tot noi le-am „altoit” aces tui real în rătăcirea noastră, este cea de-a ne situa la un alt nivel al relevării şi interpretării lor şi-a face mai apoi comunicabil acest lucru graţie unei anumite tehnici a feed-back-ului.
În mod paradoxal, acesta este şi actul maximei res-ponsabilităţi, potrivit şi principului acestui feed-back, cel al răspunderii. Nimic încrâncenat, nimic didactic (deşi Petean îl vizează în mod camuflat deseori), nimic forţat; totul se înfiripă graţie unui farmec al colocvialului cu o simplitate a „narării” poetice, culminând ades într-un vers final, care îndeamnă la recurenţă, la reconsiderarea celor citite prin re-lecturare (ca un pandant al feed-backului și ca tehnica poetică de data asta).

Lui Petean îi reuşeşte o dublă performanţă: acea de observator al realului, precum cea de martor lăuntric (prin care eu-l este devansat). Dinspre această rară detaşare, se derulează spectaculos şi incitant textele sale. Relativizarea multiplelor aspecte ale realului îi asigură poetului o superbă neatârnare: el nu mai este nici victima, nici ostatecul efluviilor lui.

„Descărnând” realul de iluzii, Petean insinueză poe-matic, în mod adiacent şi paradoxal, şi o anume „suculenţă”, o fertilitate textuală, care-i prefigurează deplin inconfundabilitatea.

Poemele din antologie, acoperă un mare interval temporal, care poartă atributele şi valenţele unei lumi confuze, haotice,.......   

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Franz Kafka] [Doina Uricariu] [Cornel Ungureanu] [Magda Ursache] [Theodor Damian] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Dragos Niculescu] [Horia Dulvac] [Dorina Sisu] [Cristina Struteanu] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Nicolae Coande] [Mioara Bahna] [Ion Maria] [Alensis de Nobilis] [Adrian Grauenfels] [Gheorghe Simon] [Dan Anghelescu] [Anca Sirghie] [Zudor Janos] [Mircea Pora] [Adrian Grauenfels] [Adonyi N. Maria] [Bianca Marcovici] [Victoria Comnea] [Herbert W. Muehlroth] [Mircea Petean] [Zorin Diaconescu] [Petru Tomoiaga] [Werner Goebl] [Radu Ciobanu] [Ana Blandiana] [Adrian Munteanu] [Fekete Vince] [Palotas Dezso] [Mihaela Albu] [Liliana Danciu] [Mariana Paslea] [Aurel Sorobetea] [Mihai Merticaru] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]