Andrei Zanca

                                              

                         ANDREI ZANCA - web

                         

                        ANDREI ZANCA

                                
                        

      marșul tăcerii


      oamenii aleși sunt numiți îndeobște
      marginali, pentru ei recomandându-se
      trecerea sub tăcere, însă una e trăirea

      și alta exprimarea, aici unde moartea
      și boala sunt un lux și-ntreg meleagul

      pare un platou de filmare-n care te stingi
      ca și cum n-ai fi trăit, totul compromis

      înaintea de realizare, sacrul ca spectacol

      printre cruci spânzurate pretutindeni
      gonind cu bâta sub banchetă între
         închinăciuni și tânguiri

      peste teritorii devorate-n care orice
      încercare de tămăduire e o frustrare
         orice soluție, o dilemă

      prin săli înțesate de logofeți și cadâne
      și cârciumi îmbâcsite de țopârlani, cu toții

      scărpinându-se profilactic și cu metodă, să fie
      oare totul doar o problemă de adaptare ori de
        obișnuință?

 

      chestionar asupra ipocriziei


      oricât ar părea de straniu, fără de victimă
      nici făptaș, drept care făptașul va trebui
      să-și ierte și victima.

        

     multă vreme nu s-a înțeles că mâna
     e o prelungire a inimii.

     las telefonul să sune - atâtea se pot citi
     dintr-un glas, și-apoi mereu aceleași vorbe
     jalonate de petrol, zone strategice, export de oameni
         arme și război, estimp

     dinspre fereastra deschisă a vecinului
     răzbat aceleași melodii de dragoste
         repetabile, unice

     când totul va dispare
     va rămâne doar lumina.

     privirea ostenită ca o reamintire
     ca un somn de iarnă. nimeni în jur.

     iertarea e iubire trăită. nu sunt și nu voi mai fi
     singur, deși mă bucură orice bătaie în ușă

     aidoma acelui sihastru rus care-l întâmpina
     pe câte unul, rătăcit prin pustietatea lui
     după amar de vreme, cu vorbele:
         bucuria mea ....



             
     hotelul insulei


               1.

     în noaptea asta sacră de decembrie
     în care în salonul pustiu arde o lumânare
     în mâinile unui înger de ghips, nu mai lipsesc
     decât un pahar de vin, o carte bună de poeme
             și mai ales tăcerea și liniștea:
     dacă un vin bun se mai poate găsi oricând, o carte
     de poeme care să-ți meargă la inimă, mai rar,
zice
     un conațional care de când i-a murit soția
     își petrece de treisprezece ani crăciunul
     în acest hotel

     se uită cu blândețe la mine și adaugă în prelungirea
     unui lung taifas în doi: dacă nimic nu e întâmplător
     într-adevăr, atunci de ce sunt mai toți atăt de obsedați
                                 de rostul vieții?

     și soarbe din pahar și trage din țigara lui
     cu spitz de lemn, deși n-ar avea voie
     să fumeze în holul hotelulu. ei, na!......

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Iulian Boldea] [Basarab Nicolescu] [Virgil Ratiu] [Radu Ciobanu] [Daniel Vighi] [Eugen D. Popin] [Dorin David] [Riri Sylvia Manor] [Mihaela M. Stroe] [Marian Draghici] [Andrei Zanca] [Stefanie Golisch] [Theodor Codreanu] [George Simon] [George Popescu] [Mihaela Albu] [Cassian M.Spiridon.] [Iulian Chivu] [Constantin T. Stan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]