NICOLAE SILADE

                       
             Despre Dante, Isus și lumea văzută de sus

Îmi spui că apreciezi ceea ce scriu aici, dar din ceea ce gândești, din ceea ce faci sau din ceea ce scrii nu mi-am dat seama dacă ai înțeles ceva din ceea ce scriu eu. Îți spuneam că ne este aproape imposibil să-l depășim pe Dante, iar asta nu din cauză că în cultură nu există progres, cum spunea Alex Ștefănescu, dacă nu mă înșel, ci pentru că form(ul)ele literare de azi nu ne permit asta. Sau poate pentru că esteticul și eticul nu pot fi separate nici în viața de zi cu zi, darămite în literatură. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești cu cea mai frumoasă femeie din lume, dar care în același timp este și cea mai perversă? Ne este aproape imposibil să-l depășim chiar și pe Shakespeare, pentru care frumusețea, adevărul și virtutea erau una. Dar să revenim la Dante. Marii poeți ai secolului XX, Elytis, Seferis, Montale, Eliot, ca să dau doar câteva exemple, au încercat să cuprindă gândirea lui, se vede asta, dar n-au reușit-o în vreun poem emblematic, ci doar în câteva versuri. De ce? Pentru că form(ul)ele literare folosite nu le-au permis asta. Iar form(ul)ele literare folosite au fost cele impuse de trendul societății. Ai putea să-mi reproșezi că avangardiștii au dat tonul în această privință. Te asigur că nu. Ei au devenit tonalitatea progresului social, care nu înseamnă și progres cultural, după cum arătam mai sus. Dar pentru că noi nu avem nici timp, nici loc și nu cunoaștem moarte, cum spunea Eminescu, și dacă ești întru ființă, cum spunea Noica, nu poți accepta frumusețea fără moralitate, dar nici moralitatea fără frumusețe. Dacă Dante își încheie Divina Comedie cu „iubirea care mișcă sori și stele”, eu cred că iubirea aceasta nu e iubirea pentru Beatrice, ci iubirea aproapelui, despre care vorbea Isus. Pentru că nu Dante a înviat, ci Hristos. Și a înviat când a spus: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”. Aș vrea să închei cu o scurtă povestire, poate mă fac mai bine înțeles. „Un om locuia la subsol, pe când iarba acoperea totul. Și omul acela voia să cunoască totul. A studiat totul și nu a aflat nimic. Apoi a început să iubească totul și a înțeles că iubirea e totul. Atunci s-a trezit la etajul al treilea al unui bloc de deasupra ierbii de sus și a privit de sus lumea aceea de jos, lumea pe care a biruit-o Isus”.