INTERVIU CU DIANA CÂRLIGEANU 

 
   Eminescu – Sonete/Sonnets – Diana Cârligeanu (pseudonim K.V. Twain)

                    Interviu realizat în aprilie 2025

Eugen Popin: Anul acesta marchează 175 de ani de la naşte-rea lui Mihai Eminescu. Ce consideraţi că nu s-a făcut pen-tru marele gânditor român şi deci ar trebui făcut de acum înainte?

Diana Cârligeanu: Este frapant, pentru mine, faptul că există multe cărţi valoroase, în limba română, despre viaţa şi opera lui Eminescu, dar acestea nu au fost transpuse în limbi de largă circulaţie—nici măcar în engleză. Pe partea biografi-că mă gândesc, de pildă, la fermecătoarea carte a lui Teodor Ştefanelli despre Eminescu, sau la cea a lui Tudor Arghezi (practic o colecţie de eseuri, importantă şi pentru faptul că reprezintă opiniile unui alt mare scriitor al României). Pe partea exegetică aş menţiona studiul doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, „Eminescu—Cultură şi creaţie” şi pe cel al Rosei del Conte, „Eminescu sau despre Absolut”, scris în italiană, tradus în română, dar—din câte ştiu— netradus în alte limbi. La cel din urmă există, într-adevăr, o complicaţie: un traducător al cărţii nu ar şti ce titluri să aleagă, să zicem, în engleză, pentru poemele niciodată transpuse în această limbă şi nu ar putea cita versuri care nu au fost traduse. S-ar cere, după mine, un program de traduceri eminesciene care să plaseze în spaţiul internaţional volume precum cele amintite. Evident, ar fi preferabil ca traducerile să fie valoroase şi nu slabe. Nu am văzut vreo intenţie de a crea şi finanţa un asemenea program, dar împărtăşesc aceste gânduri cu speranţa că ele vor avea ecou în minţile şi sufletele unor români din sfera culturală. Eminescu nu a intrat, cu adevărat, în circuitul marilor gânditori şi creatori dezbătuţi în lume, iar vina aparţine României şi românilor: s-a făcut mult prea puţin pentru facilitarea înţelegerii lui.

EP: V-aţi declarat intenţia de a realiza Integrala Poetică Eminesciană în limba engleză, cu aparat critic. Vorbiţi-ne despre acest proiect.

                                                   
DC: Suspectez că mulţi români nu ştiu cât de puţin s-a tradus, din creaţia poetică eminesciană, în limba engleză… Maximul atins până la mine aparţine adolescentului Corneliu M. Popescu (mort la cutremurul din 1977) şi este de 70 poeme, reprezentând o cincime din opera poetică. Rămâne, aşadar, de tradus restul de patru cincimi. Eu mi-am propus să traduc totalitatea creaţiei poetice, însoţind-o totodată de un aparat critic care să faciliteze înţelegerea omului şi creatorului Eminescu. Proiectul este estimat la opt volume bilingve şi patru ani de muncă, lucrând numai la asta. Nu există totuşi finanţare în acest moment; munca mea de până acum a fost pro bono.

EP: Ce ne oferă volumul sonetelor, apărut anul acesta la Editura Eikon?

DC: Acesta este primul volum din Integrala-deziderat şi conţine traducerea tuturor sonetelor eminesciene, 31 la număr. (În cadrul aparatului critic sunt traduse şi nouă variante.) Sunt şi alte secţiuni: introducere, cronologie amplă şi bine documentată, perspective, adendă, bibliografie. În introducere am inclus un scurt istoric al traducerilor în limba engleză, o explicaţie a demersului meu, o descriere a prezentului volum şi unele note tehnice despre tipul de sonet realizat de Eminescu. Adenda conţine primul exerciţiu sonetistic al lui Eminescu, care a avut loc în 1869 şi a fost ocazionat de o serie de concerte ţinute de soprana Carlotta Patti (c. 1840-1889) la Bucureşti. Am explicat că numai două din cele 31 de sonete sunt prelucrări: Sătul de lucru, cu punct de plecare în Sonetul XXVII de William Shakespeare, şi Veneţia—o prelucrare în multe etape a sonetului Venedig de obscurul poet italo-german Gaetano Cerri (1826-1899). Celelalte volume ale Integralei ar urma să fie realizate după modelul acestui prim volum, cu toate secţiunile bilingve.

EP: Ne puteţi împărtăşi care va fi următorul volum?

DC: Da. Va fi Memento mori, panorama de 217 strofe şi 1302 versuri pe care unii au numit-o intraductibilă. Se află, prin mine, la prima traducere integrală într-o limbă străină (finalizată încă din anul 2023). Este în plan pentru publicare tot în acest an, 2025. 

EP: Aţi menţionat că Eminescu a prelucrat un sonet shakespearian. Ce ne puteţi spune despre relaţia Eminescu-Shakespeare?

DC: Ne-a vorbit chiar Eminescu despre această relaţie, în articole, note de manuscris şi poemul Cărţile—unde bardul englez este numit „prieten blând al sufletului meu”. Am tradus deja acel poem, care va fi inclus într-un viitor volum al Integralei. Eminescu a studiat operele lui Shakespeare în tinereţe, în limbi intermediare, şi a tradus un fragment din Timon din Atena: traducere rămasă nefinalizată. Zoe Dumitrescu-Buşu-lenga spunea că geniul englez a avut o „influenţă catalitică” asupra geniului român, iar relaţia dintre ei este o ilustrare a modului în care „geniile se interceptează”.

EP: Care sunt principalele dificultăţi ale traducerii poeziei eminesciene şi care sunt diferenţele-cheie între traducerile dvs. şi cele anterioare? ......…...         

mai mult........

aici Interviul în engleză.......