 |
|
|
DIANA CÂRLIGEANU
INTERVIU CU PROF. DR. SORIN PALIGA
“An Etymological Dictionary of the Romanian
Language”
Diana Cârligeanu: Stimate domnule Prof. dr. Paliga, sunteţi un lingvist de mare competenţă, cu o carieră de decenii atât în lingvistică, cât şi în traductologie. Ne puteţi vorbi puţin despre activitatea dvs.?
Sorin Paliga: Mulțumesc pentru apreciere, nu știu dacă o merit... Am avut, e drept, două pasiuni: inițial, între limbile slave, polona și culturile sud-estului european. Drumul spre polonă a sfârșit, de fapt, la Praga! Este o poveste din anii de liceu, de prin 1974. În spiritul „revoluției culturale” de după iulie 1971, în cinematografele din România au început să ruleze tot mai multe filme din „lagărul comunist” (bună denumire), între care și filme poloneze. M-a impresionat Nunta lui Andrzej Wajda, l-am văzut de câteva ori. La fel Cenușă și diamant, de același regizor. Pe la jumătatea clasei a XI-a, m-am decis: voi studia polona. Ca atare, m-am mutat la uman în ultimul an de liceu (până atunci eram la secția reală), am dat examen la polonă și am intrat primul cu media 9,31. Am plecat în armată (așa era atunci), m-am îmbolnăvit de hepatită (din fericire, o formă relativ ușoară), am stat acasă un an să mă refac. În anul următor, când m-am dus să mă înscriu la facultate, am fost informat că polona nu se școlariza în acel an și puteam să mai stau acasă un an sau altminteri să aleg între cehă, slovacă și sârbo-croată. Nici una dintre limbile propuse nu-mi spunea nimic, iar să mai stau acasă un an mi se părea îngrozitor. Ca atare am confecționat trei bucăți de hârtie marcate cehă, slovacă, sârbă, le-am împăturit, le-am amestecat în căușul palmelor, m-am uitat în sus și am tras o bucată: s-a nimerit ceha.
Drept urmare, m-am înscris la cehă și nu am regretat, doar trăsesem lozul câștigător! Am studiat și polona, apoi și slovena: în 1978 s-a deschis lectoratul de limba slovenă, pri- mul lector fiind Petar Pal. M-am orientat, să zic așa, spre limbile slave occidentale, dar cu un picior și în limbile balca- nice, deși slovena nu este o limbă balcanică. Face, de fapt, legătura între grupul sârbo-croat și limbile cehă și slovacă.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cât am fost în convalescență am învățat spaniola. Aveam un manual cu copertă tare, Învățați limba spaniolă fără profesor. Ulterior, la facultate, m-am înscris la cursul de portugheză. Eram la scurt timp după Revoluția garoafelor din aprilie 1974 (eu am început cursurile la facultate în 1976). La Universitatea din București tocmai se deschisese lectoratul de portugheză, între primii studenți am fost și eu. Profesoară era Maria Theban, primul lector portughez fiind Joăo Battencourt Gonçalves.
Acest univers lingvistic reprezentat de limbi slave (ceha, slovaca, polona, slovena – știam însă și chirilicul, învățat după un manual de rusă din anii ’60), de limbi romanice (franceza o știam din liceu), de engleză (o învățasem preponderent singur) m-a ajutat enorm în demersul etimologic. Am făcut și un curs privat de latină cu Gheorghe Mușu, un alt mare cărturar pe nedrept uitat, la un moment dat și un pic de greacă veche. Mușu m-a influențat mult, scrisese despre marile culturi mediteraneene, despre cultura greacă, mai ales, despre culturile sud-est europene. Preda limbile clasice la Institutul Teologic din București: greaca, latina și ebraica biblică.
Am tradus destul de mult, inițial din engleză, ulterior tot mai mult, ba chiar exclusiv, din cehă. Autori „mari”, cum se spune: Václav Havel (Interogatoriu în depărtare, două ediții), Bohumil Hrabal (O singurătate prea zgomotoasă și Milioanele arlechi- nului) Vladimír Holan (trei volume care cuprind poezia sa de referință – Durere; Toscana; Noapte cu Hamlet și Noapte cu Ofelia) etc. Din engleză am tradus trei cărți despre civilizațiile vechi: două despre neoliticul sud-est european (Marija Gimbutas) și una despre civilizația etruscă (Larissa Bonfante, coordonator). Am tradus, pe la începutul anilor ’90, și un dicționar politic! Pe atunci, terminologia politică românească încerca să scape de terminologia comunistă și să se adapteze la noua terminologie. Răsfoind azi traducerea, după circa 30 de ani, mi se pare o traducere bună și reeditabilă.
DC: Aţi pregătit lucrarea actuală, “An Etymo-logical Dictionary of the Romanian Language” (în limba engleză, abreviat în continuare EDR) pe parcursul a patru decenii. Este o lucrare substanţială, de 600 pagini, cuprinzând trei părţi. Puteţi descrie sumar cele trei părţi care o compun?
SP: Da, am lucrat la acest dicționar 40 de ani, chiar ceva mai mult dacă iau în calcul începuturile șovăitoare, când nu știam exact ce voi face în domeniul lingvisticii – a doua pasiune a mea care, ulterior, a ocupat primul loc în preocupările mele. Paralel, am tradus relativ constant lucrări științifice și literare, cum spuneam mai sus. Lingvist am ajuns, să zic așa, din pură întâmplare: prin anul III de facultate, profesoara mea de atunci, Anca Irina Ionescu, ulterior colega mea la catedra de limba cehă, mi-a propus să particip la sesiunea de comunicări științifice studențești. Mă gândesc un pic și-mi spun „de ce nu”? Despre ce să scriu? mă întrebam. Ceva de slavistică, desigur, începusem să știu ceha destul de bine. Și, pe când analizam eu ce și cum, o voce de sus îmi spune: scrie despre ban, jupân și stăpân! Drept urmare, îmi fac permis la Biblioteca Academiei, încep să studiez problemele legate de cele trei cuvinte (acesta a fost începutul meu ca lingvist) și, tot citind, îmi dau seama că nu sunt, de fapt, de origine slavă. Eram suficient de derutat, nu m-am mai ................
|
|
|
mai mult...
|
|
|
|
here for the English Version...
|
|
|
