Ivan Pozzoni

                                                                                                              

Web Design

 

                        Ivan Pozzoni - alt

                     

               IVAN POZZONI
                                              


             
         DACĂ VERSURILE NU PROTESTEAZĂ


Dacă versurile nu protestează față de natura accizelor
taxe peste taxe, împotriva naturii, vom ajunge ca Brexitul Marii Britanii
cu scumpirea benzinei, vom fi nevoiți să ieșim cu barca pneumatică din UE
și, vai!, vom fi nevoiți, într-adevăr, să invadăm din nou Tripolitania.
Dacă versurile nu protestează cu privire la natura amnistiilor
ante construiesc ilegal și post primesc o vilă cu șapte etaje,
ca și cum Albă ca Zăpada ar mânca mărul și, moartă, s-ar întâlni cu cei șapte pitici,
vom evalua o sută de zile în blană de oaie mai bine decât o zi ca lei.
Dacă versurile nu protestează față de natura referendumurilor abrogandi
cu o participare la vot mai mică decât în ziua tuturor sfinților,
- fiecare referendum a fost abrogat prin intervenția celor două camere ale escrocilorva
trebui să pledăm pentru importul elvețian al unui referendum de abrogare a 945 de escroci.
Dacă versurile nu protestează față de natura la parcarea Italia a milioane de cetățeni extracomunitari
ne vom trezi, peste zece ani, cu o creștere de 60.000.000 de cetățeni americani,
și, în Milano, Florența și Roma, cu 200.000.000 de refugiați asiatici și africani,
președintele american va fi un avocat din Matera, iar Papa un beduin din Kalahari.
Dacă versurile nu vor protesta cu privire la natura apelor din mările Taranto și Crotone
sfâșiată de fumurile cancerigene ale hipercapitalismului,
vom organiza o mare petrecere, deschisă tuturor, la spital,
invitând 80% din locuitorii sudului otrăvit al Italiei noastre.
Dacă versurile nu vor protesta în legătură cu natura fundului lui Belen,

       
interes mediatic cu audiență în creștere vertiginoasă și prăbușire auditelă consecutivă,
creșterea dorinței va avea o contracție asemănătoare yenului,
iar noi vom fi nevoiți să strigăm „am fost niște nesimțiți” la 10.000 de decibeli.
Dacă versurile nu protestează, mă simt ca un Titanic într-o luptă titanică,
mușcat de un stilou Bic fără vaccin antitetanos,
ruginind la vârf, vârful aisbergului,
uscat de cerneală ca un distribuitor Erg.

 

              CÂND MUZA SE SUPĂRĂ


Sala F a Muzeului Scrisului prezintă scena Muntelui Calvar
cu scriitori contemporani octogenari care insistă să rimeze în septenar,
bătând în metru, măsurând brațele crucii,
au rupt picioarele și brațele generației fantomă care încearcă să își întindă pieptul
apucând o gură de aer, ei au sufocat-o cu datorii și rime,
interesați de organizarea de reviste și de regia de avanpremiere.
Sala L a muzeului scrisului este dedicată „funcționarilor” și „gospodinelor
care își scufundă pixurile Bic în vasul de toaletă și le folosesc pe post de clești,
democrația lirică este bună, nu lirismul pentru o mie de lire
de compoziții previzibile construite pe trinomul emoticon inimă - soare - amire,
analfabeți, pe dos și pe față, care, de meserie, predau snowboarding,
fără să fi putut învăța vreodată cum să folosească un corector de cuvinte.
Sala U a muzeului scrisului portretizează un scenariu de savană
unde novicele Dante se antrenează pentru competiția de pe piață îmbrăcat ca o prostituată,
vânzând și cumpărând versuri la kilogram de parcă ar fi la bursa din Milano
fără să înțeleagă că scriitorul de meserie este un om obișnuit să jongleze cu anusul,
conceptul dificil de a face cultura să supraviețuiască să fie misiunea noastră supremă
dacă fiecare freelancer inutil crede că unul dintre articolele lui de rahat valorează Milionul.
Sala O a muzeului scrisului este reprodusă ca o cameră a bloggerilor
cu gândaci mari la tastatură ținându-și foggerul la gâtul celuilalt,
experți în nimic, își dau cu părerea despre orice, iubitori de împrăștiere,
protejați de anonimatul unui site, se lansează în engleză, dising, pissing, trolling și fist-fucking,
cine știe ce fel de șmecherii se vor alege cu Brexit-ul,
vor trebui să renunțe la engleză și să se întoarcă la vremea bârfei.
Sala X a muzeului scrisului îmi este dedicată mie, infamul Orfeu,
bufon de circ care vrea să smulgă idioții din brațele lui Morfeu,

eu care nu exist, eu care nu exist, proiectul I.v.a.n,
Injurios - Virus - Anonim - Artist neon-avangardist fără buget,
angajat să astupe scurgeri ale consumerismului boem .............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Erik Kuehnelt-Leddihn] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Liliana Danciu] [Dana Banu] [Gabriel Hasmatuchi] [Nichita Stanescu] [Magda Ursache] [Iulian Moreanu] [Nicolae Silade] [Mircea Pora] [Ion Cristofor] [Paula Barsan] [Serban Chelariu] [Vasile Gogea] [Dan Danila] [Mircea Petean] [Andreas Wellmann] [Victoria Comnea] [Radu Ciobanu] [George Dimitriu] [Theodor Damian] [Dumitru Velea] [Caliopia Tocala] [Florentin Palaghia] [Flor. Palaghia II] [Bianca Marcovici] [Anca Sirghie] [Hans Dama] [Heinz Uwe Haus] [Hein Uwe Haus II] [Herbert-W.Muehlroth] [Herbert-W.Muehlroth] [Hanoch Levin] [Muzeul diasporei] [Ivan Pozzoni] [Mihai Merticaru] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]