interes mediatic cu audiență în creștere vertiginoasă și prăbușire auditelă consecutivă, creșterea dorinței va avea o contracție asemănătoare yenului, iar noi vom fi nevoiți să strigăm „am fost niște nesimțiți” la 10.000 de decibeli. Dacă versurile nu protestează, mă simt ca un Titanic într-o luptă titanică, mușcat de un stilou Bic fără vaccin antitetanos, ruginind la vârf, vârful aisbergului, uscat de cerneală ca un distribuitor Erg.
CÂND MUZA SE SUPĂRĂ
Sala F a Muzeului Scrisului prezintă scena Muntelui Calvar cu scriitori contemporani octogenari care insistă să rimeze în septenar, bătând în metru, măsurând brațele crucii, au rupt picioarele și brațele generației fantomă care încearcă să își întindă pieptul apucând o gură de aer, ei au sufocat-o cu datorii și rime, interesați de organizarea de reviste și de regia de avanpremiere. Sala L a muzeului scrisului este dedicată „funcționarilor” și „gospodinelor care își scufundă pixurile Bic în vasul de toaletă și le folosesc pe post de clești, democrația lirică este bună, nu lirismul pentru o mie de lire de compoziții previzibile construite pe trinomul emoticon inimă - soare - amire, analfabeți, pe dos și pe față, care, de meserie, predau snowboarding, fără să fi putut învăța vreodată cum să folosească un corector de cuvinte. Sala U a muzeului scrisului portretizează un scenariu de savană unde novicele Dante se antrenează pentru competiția de pe piață îmbrăcat ca o prostituată, vânzând și cumpărând versuri la kilogram de parcă ar fi la bursa din Milano fără să înțeleagă că scriitorul de meserie este un om obișnuit să jongleze cu anusul, conceptul dificil de a face cultura să supraviețuiască să fie misiunea noastră supremă dacă fiecare freelancer inutil crede că unul dintre articolele lui de rahat valorează Milionul. Sala O a muzeului scrisului este reprodusă ca o cameră a bloggerilor cu gândaci mari la tastatură ținându-și foggerul la gâtul celuilalt, experți în nimic, își dau cu părerea despre orice, iubitori de împrăștiere, protejați de anonimatul unui site, se lansează în engleză, dising, pissing, trolling și fist-fucking, cine știe ce fel de șmecherii se vor alege cu Brexit-ul, vor trebui să renunțe la engleză și să se întoarcă la vremea bârfei. Sala X a muzeului scrisului îmi este dedicată mie, infamul Orfeu, bufon de circ care vrea să smulgă idioții din brațele lui Morfeu, eu care nu exist, eu care nu exist, proiectul I.v.a.n, Injurios - Virus - Anonim - Artist neon-avangardist fără buget, angajat să astupe scurgeri ale consumerismului boem .............
|