|
Doar o amintire, un fum greu
În el cu un nor de lăcuste.
Ce se va întâmpla nou – te întrebi –
Când bâjbâind prin moarte
Îţi vei cerşi înapoi sufletul?
28 februarie 2018
Sângele îmi umple fiecare picătură de sudoare,
Vrând să mă facă să râd îmi strigă Mori!
Braţul unui zeu se întinde către amiaza vremii
Unde zboară vulturul şi puii săi,
Pe când în azur pluteşte peste sfârşit corabia,
Dar viaţa spune că nu ne-a părăsit
Şi-mi suflă peste ochi
Te iubesc, nu te iubesc
Al unui trifoi.
Sunt copilul tău dar cât de mult îmbătrânit,
Omule vrăjit de gnomi, înrădăcinat în reverie
Chiar dacă uneori se cutremură în tine furtuna,
Printre aceşti muguri ce ronţăie ramul.
*
Chiar vulturul orbeşte
Când înaintea harpei
Ea stă ca albitul rufelor în fluviu
Şi mâinile îşi trece peste corzi.
Mi-am ridicat ochii spre mulţumire,
Fruntea s-a lovit de poartă
În scobitura lemnului.
Doamnă, piaptănă-ţi părul
Cu degetele mele.
E adevărat că-mi rod unghiile,
Că transpiraţie mea are mirosul arderii
Dar ştiu să te presimt ca nimeni altul.
Suport rugăciunea pustiei,
Pasc mărăcini, jupoi lighioane
Şi le înghit de vii eu însumi hrană lor.
Aşa în genunchi slăbesc, mă arunc la picioarele
Statuilor care visează cerul.
Mi-e însemnat pe tâmplă sărutul fugii.
Sunt din nou pe pământ
Carnea şi vinul din care guşti.
Sunt covor, pat, scară
Pentru piciorul nelipsit de cuie al cavalerului,
Maestru pentru învăţate flori.
*
Ce este aşezarea fiinţelor şi a lucrurilor dintre ele?
Nu o ştiu bine. Nu am meleag. Dar mă simt
Rădăcină a tuturor meleagurilor
Care de la mine la univers mi-e loc veşnic
De viaţă şi moarte. Viaţă şi moarte am zis?
Nici una nici alta nu sunt.
Ar trebui inventate cuvinte noi care să le exprime,............
* poeme din volumul GESTUL DĂRUIT GRAŢIEI*, poeme inedite, editura Panteon, Piatra Neamţ, 2025 (în curs de apariţie)
|
