APROAPE DE SEARĂ
Ce repede a trecut ziua de azi şi tu cu părul de vīnt legănat ca iedera, īnvăluindu-te īn frageda răcoare. Pe gură īmi stăruie īncă un glas, dar nu sīnt acum, decīt o urmă īn prundul aleii. Şi trec peste mine lacurile serii – lebedele de odinioară īşi scufundă imaginea īn sufletul meu, zeii lumilor cīte se īntīmplară... Mă cuprinzi şi-mi culci braţul pe unde ca-n zbor şi zboară cu mine timpul de-a lungul eternelor gesturi, veşmīntul tău īmi acoperă inima, uimind-o uşor – o, ape, o, ierburi.
CHEMARE
Printre arbori de dincolo toamna mă cobor şi adorm līngă statui obosite, līngă sfīrşitul īndepărtat al păsărilor. Umbre mă īnconjoară* cu chipul căzut tīrīnd spre inimă pasul greoi ca scoarţa prin abur. Umbra ta cu ochii albaştri, īn piatră, epitaf pe care anii īl fac indescifrabil. Şi fuga pămīntului, rădăcinile smulse de ape şi flăcări.
CĪNTEC
Sīnt obosit – īmi spun – sīnt obosit şi iarăşi vorbesc despre īngeri şi iarăşi femei şi copii, bărbaţi şi adolescenţi se ţin după mine, īmbrăcaţi īn haine de duminică. Intru īn oraş, mă opresc, cer să beau, īmi pun mīna pe masă, dar abia rostesc un cuvīnt şi oamenii din faţa mea se trezesc, se sperie, īmbrăcaţi īn haine de duminică. Mă duc la tipografie, sīnt corector, mă strīng printre ziduri, vreau să nu fiu simţit, dar de abia apar, de abia īmping uşa şi oamenii mă văd, se trezesc, se sperie, īmbrăcaţi īn haine de duminică. Aştept să treacă noaptea, să pot pleca. Aproape de dimineaţă străbat un oraş pustiu prin care nu mai umblă decīt somnul, dar de abia trec o stradă şi oamenii ce retrăiesc īn vis vin mai mulţi decīt au fost pe pămīnt, părăsesc morminte, piramide şi munţi, fluvii sfinte, ţinīndu-se după mine, femei şi copii, bărbaţi şi adolescenţi īmbrăcaţi īn haine de duminică.
* poeme din volumul ROSARIUM REDIVIVUS, ed. Timpul, Iaşi 2022 ediţie īngrijită şi prefaţă de FLORENTIN PALAGHIA
|