Magda Ursache

                                       

                                  Magda Ursache -web1

 

                  MAGDA URSACHE

 

                  CRIMĂ FĂRĂ PEDEAPSĂ

                      „Sălciile de pe Aiudel”
                

      Galopăm pe melc, aşa cum spune Vasile Gogea într-o propoieziţie, spre o democraţie reală, spre libertatea opiniei. Adevărul te face liber? Da, dar nu în comunism, nu în postsocialism , din cauza ideologiei political correctness. Cel rejectat de la Premiul Goncourt, Vintilă Horia, de oficialii şi oficializaţii ţării lui în „veacul aflat sub copite de drac”, avertiza că nu-i preţ prea mare pentru a rosti adevărul. Preţul a fost, însă, imens : Viaţa.
  Cele 4 etape : acuza de trădare – procesul în Tribunalul Poporului - condamnarea – moartea. Iar trauma Piteşti cu Camera 4 Spital, trauma Aiud cu Zarca, trauma Jilava cu Neagra, trauma Sighet, trauma Râmnicu Sărat, trauma Canalul Morţii sunt nevindecabile atâta vreme cât dreptate nu se face. Le dăm dreptate in petto martirilor, dar nu le facem dreptate, din teama că strigă la noi domnul Florian : Fasciştilor!, Legionarilor!, crezându-se arbiter în aşa - zisul antisemitism al românilor şi sprijinindu-se pe aberanta Lege 217/ 2015, care a impus un fel de dictat ideologic cu rădăcină în proletcultism. Ce pleaşcă pentru Institutul „E. W.”, să ne pedepsească având  legea–n palmă!
    Un tinerel teleast de post public susţinea recent că anticomunismul e, după atâţia ani de la căderea co-munismului, penibil. Că-i penibil să lupţi împotriva lui la aproape 30 de ani după. Relax, dragi telespectatori, comunismul e mort! Nu şi neo-comunismul, sub semnul statuii înălţate la Trier. S-o fi uitat că holocaustul revoluţionar, planificat să distrugă popoare întregi incapabile de stat revoluţionar, adică marxist, e sintagma bărbosului? Că Adolf personal mărturisea că a învăţat destule de la Karl, la fel Iosif ? Fără Marx n-ar fi fost posibil Lenin, fără Lenin n-ar fi fost posibil Stalin, fără Stalin n-ar fi fost posibilă Ana Pauker. Iar Ana nu se juca : într-un Consiliu de Miniştri, a cerut moartea a 30.000 de „reacţionari –bandiţi”, iar Groz(e)a, din prezidiu ,a acceptat propunerea.

Cei crescuţi în poala lui Marx şi urmaşii lor direcţi încearcă distrugerea din interior a istoriei, dar şi a culturii noastre, cum au mai făcut-o. Mumii proletcultiste ca Leonte Răutu ori Mişa Novicov, ca Galan, ca Titus Popovici ori ca Nina Cassian sunt scoase la vedere. Comuniştii au mai schimbat o dată, metodic, reperele noastre etice în „duşmani ai poporului muncitor”, ţinta predilectă fiind valorile fundamentate religios. Istoria intenţionează să-şi tragă secvenţa obsedantului deceniu la xerox?
    Şi eu cred, ca şi Sorin Lavric (Glasuri din bolgie, Ed. Ideea Europeană, 2018 ) că, în vremi ca ale noastre când identitatea etnică e şi ameninţată, şi slăbită, iar România pare intrată în „triunghiul Bermudelor” (la Centenarul Reîntregirii i se prezice destrămarea), memoriile celor puşcărizaţi politic, autobiografiile, docu- romanul trec înaintea romanului ficţional. Zice Lavric : „dacă ar fi să aleg între cartea lui Ogoranu (Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, nota mea, M.Ursache) şi beletristrica românească din ultima jumătate de secol, nu aş ezita o secundă. Cum să şovăi între, pe de o parte o probă de tragism real, de o intensitate nejucată şi , pe de alta, o revărsare de ficţiune literară, iscată de un orgoliu cabotin?” Aşa este : Ogoranu e un fel de hârtie de turnesol care ne împarte în cel puţin trei categorii:
-indolenţii, inconsistenţi moral, care nu l-au citit (că n-au în grijă jertfa pentru neam, iar eroii îi stânjenesc, îi stingheresc deoarece : „Nu-i dat oricui să fie inflexibil, cu preţul pierderii a toate , familie, carieră, bunăstare, statut social”);
- cei care l-au citit ca să afle nuda veritas despre calea răzvrătirii;
- cei care s-au îndoit sub vremi, lăsându-se îndoctrinaţi cu profit. Şi poate că nu-i greşit sau stângaci lexical acest îndoiesc, când corect ar fi îndoaie. Ogoranu nu s-a îndoit, a rămas vertical şi în faptă, şi în gând ; prigonit de Securitate 50 de ani (v. cele 119 volume de DUI, însumând 50.000 de file), condamnat la moarte de două ori, în condiţii de contumacie, adică de împotrivire la sentinţă, nerespectând-o;
     În ce servicii s-o fi metamorfozat „Securiţica”, cum o numea în derâdere Cezar Ivănescu, de vreme ce, în 2005, după 54 de ani de la sentinţa condamnării la moarte, o bancă refuza să-i acorde un împrumut lui Ogoranu pentru că avea cazier? Aşadar, lupta sa anticomunistă din munţii Făgăraş n-a fost recunoscută, dar adevărata Catedrală a Neamului trebuie să-i cuprindă oasele.
  Am ajuns să aud dinspre neomarxişti că „exterminarea duşmanului de clasă” a fost nu altceva decât o necesitate tehnică, o inginerie socială. Operativă, desigur, dacă numai torţionarul Ioan Ficior a omorât 103 deţinuţi, la Periprava. După ce IICCMER a solicitat, în 2013, urmărirea penală a lt.col.(r) Al. Vişinescu, comandant la Râmnicu Sărat între 1956 şi 1963, au trecut trei ani până să fie condamnat, în 2016. De ce? A rămas şi după ’89 deţinutul homo sacer, om care poate fi ucis fără să-i pese cuiva, fără ca ucigaşul să fie pedepsit? .........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Sosan Zenji] [Cesare Pavese] [Dan F.- Seracin] [Magda Ursache] [Krzyst. Szatrawski] [Stefan D. Dancus] [Dan Anghelescu] [Mihaela Albu] [Radu Ciobanu] [Cselenyi Bela] [Mihaela Craciun] [Vasile Gogea] [Bed. Horasangian] [Ernst Jandl] [Doina Gurita] [Nicolae Iuga] [Attilio Bertolucci] [Petre I. Cretu] [Petru Iliesu] [Miron Kiropol] [Ruxandra Niculescu] [Ion Muresan] [Mircea Pora] [Petra Szocs] [Eugen Dorcescu] [Werner Durrson] [Oscar Davico] [Raoul Schrott] [Victor Ravini] [Alejandra Pizarnik] [Paula Romanescu] [Laurian Lodoaba] [Geo Galetaru] [Luminita Rusu] [Cristina Botilca] [Mircea M. Pop] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Petre Nicandru] [Mihaela Oancea] [Elisabeth Anton] [Hans Dama] [Werner Goebl] [Hellmut Seiler] [Victoria Comnea] [Bernhard Setzwein] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]