Magda Ursache

                                                                                                              

Web Design

 

                                        Magda Ursache -web1      

                                  

 

                     MAGDA URSACHE
                        
                    

                            UN CRITIFICTOR
                          
                                    
         
     Lui Cosmin Ciotloș îi place cuvântul critificțiune, după Raymond Federman, deși asta poate duce la critifricțiuni între o baricadă și alta. Or, ne aflăm în plin discurs al urii, ca să uzez de sintagma lui André Glucksmann, că te și gândești, citindu-l pe CTP (gata să dea foc poemelor lui Nichita Stănescu și, mai nou, sutanei Patriarhului), dacă nu s-a ajuns la „Urăsc, deci exist. ”
     Scrie Vladimir Udrescu, într-o „Cafenea literară”, de noiembrie 2011: „Criticii aiurează uneori mai rău decât poeții; când criticii sunt și poeți, atunci e marea aiureală”. Dar să nu generalizăm. Și da, N. Manolescu a avut dreptate: „În critica literară, curajul nu înseamnă să spui nu, ci să spui da. ” Aici e „toată greutatea: în asumarea unor valori. ” Și încă: „N-am pretenția să fiu încunoștiințat de valorile pe care ea le susține, înainte de a le face praf pe ale mele. ”(„România literară”, 7 august, 2002). De atunci, însă, multă apă a curs la vale, ba chiar în. . . deal. Că Profesorul votează – dreptul fiecăruia – cu Cărtărescu (cel mai mare poet contemporan), iar Al. Cistelecan cu Ion Mureșan, e una. Alta e să-i negi pe Coșbuc, pe Goga, pe Goma. . .
     Mitrea Cocor a fost „sinucidere literară”, cum o numește Adrian Dinu Rachieru, exemplu de non-etică, fără discuție, dar e greu să-l scoți pe Sadoveanu din manual, cu Frații Jderi cu tot, pe motiv că i-ar plictisi pe elevii de școală nouă. Ce s-ar face dacă s-ar declara lectură obligatorie Solenoid? În ce mă privește, mă deranjează vocabula obligatorie. Lectura n-ar trebui să fie obligatorie, silnică. Și-mi vin în minte cuvintele lui Borges:„Să se laude alții cu paginile pe care le-au scris; eu mă laud cu cele pe care le-am citit.”
       Și din nou cuvintele lui Borges, recitit de cu noapte: „fiecare scriitor își creează predecesorii”. Iar din nimic, nimic răsare. Oare știe asta habilitatul prof. univ. domnul Ghiță craioveanul, care își propune să deconstruiască scurt și cuprinzător un ceva, „pompos” denumit „literatură română”, folosind ghilimelele? Domnul Ghiță, ca Greta Trotineta, prognozează că cititorii secolului XXII vor fi preocupați de „modificări climatice ireversibile”, nicidecum de autori contemporani. De altfel, îi vede pe toți cei care au scris sub ceaușism „emasculați”.


Dar, crezând neostoit în progres literar, opinează că „socialismul nu s-a demonetizat: el trebuie doar separat de stalinism. ” (Cătălin Ghiță, O scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G. Călinescu, Editura Aius, 2020, pag. 110). De aceea, poate, îi place să descopere „proto-proletcultism” la Bolliac și „marxism” la Kogălniceanu („un Marx atins de calviție”). De cealaltă parte: șovinii patrioți. Negruzzi? Un șovin prevestind „capilarele xenofobe ale lui Eminescu. ” Cântarea României a lui Russo deține „un lexic arhaic, ca și patriotismul. ” Despre Un răsunet de A. Mureșan, devenit imn național, spune că „nu mai poate fi cântat fără ironie” decât de futbolieri. Cât despre Hasdeu, în Răzvan și Vidra apar „noxele patriotismului de la Vatra Românească și România Mare”.
      Cu pușca trage habilitatul în tot, de la începu-tul începutului. De la mituri. Ce dacă pușca nu ia foc? Miorița? Oaia e „unealtă erotică” pentru lașul de păstor. Nerozia cu lașitatea bunului păstor a prins ca orice nerozie, chit că balada-capodoperă nu te învață cum să lupți ca să scapi de moarte, ci te învață să nu-ți fie frică de ea. Meșterul Manole ar ține de „etica nazistă a mitului. ”
      Domnul Ghiță crede că uzează de „ironie didactică”? Ba de bășcălie (nu-mi place cuvântul, dar îl folosesc) groasă și joasă despre neamul românesc, născut din doi bărbați: „Traian a inseminat un dac lipsit de uter. ” Bărbații, ne spun LGBT-iștii, nasc. Să nu știe asta neo-progresistul de la Universitatea craioveană? Ba știe. Ce nu știe, dar ne spune, e că Dosoftei, cu Psaltirea în versuri, face „număr de circ”. La circ nu mă pricep ca habilitatul Ghiță, așa că argumentația îmi scapă. Neculce? Portretul lui Ștefan cel Mare e „tâmp encomiastic”. Dar ce-o fi rău în spusa lui G. Călinescu, după care Domnul Ghiță se ține-n mână cu pușca-i, că „Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru”? În dimineața poeților, nu vede decât maneliști. Toți: Văcăreștii –„clan de maneliști”, Conachi, Anton Pann...Când exemplifică doct și prob cu „Într-o grădină/ Lâng o tulpină, / Zării o floare/ Ca o lumină. //S-o tai, să strică! / S-o las, mi-e frică/Că vine altul/ Și mi-o rădică”, domnul Ghiță vede în ce-a scris Ienăchiță Văcărescu o „meditație asupra plusurilor și minusurilor deflorării”. Mie mi se pare că ar intra în definiția dată de Platon poeziei: „poezia – acest lucru gingaș, înaripat și sacru”. Și pentru că domnul Ghiță agreează proletcultul, îi citez ce scria o poetă cenaclistă, pe nume Ana Mâșlea: „Eram boboc, Partidul m-a deschis. ”Asta da deflorare!”
    
Din aproape în aproape, Domnul Ghiță își distruge obiectul muncii: literatura română, pe care o predă comparat în Bănie. Filimon „s-a făcut de râs cât trebuie” cu o „narațiune șchioapă, știrbă și pocită”, ciocoiul prim (din Ciocoii vechi și noi), fiind asemuit cu... Marian Vanghelie. Bălcescu nu mai poate face decât „deliciul tocilarilor de la istorie, Alecsandri „ar mai putea provoca fiori” seniorilor din azile. Odobescu? Doar „scriere diletantă”. Duiliu Zamfirescu? O „nulitate” („în fond, un Filimon cu aere de superioritate”).
                   ............

mai mult....

Magda Ursache II....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Nicolae Silade] [Jack Hirschman] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Kurti Laszlo] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dumitru Chioaru] [K.V. Twain] [Mircea Pora] [Ioana A. Dragomir] [Mircea M. Pop] [Remus V.Giorgioni] [Marieva Demetrescu] [Anca Sirghie] [Magda Ursache II] [Caroline Carver] [Damaschin P. Buia] [Maria Postu] [Stefan Marinescu] [Ioana Cosma] [Hans Sahl] [Tatiana Ernuteanu] [Tadeusz Rozewicz] [Marcia Barroca] [Claudio Aguiar] [Mihaela Oancea] [Mihai Eminescu-engl.] [Mihai Eminescu-germ.] [Mihai Eminescu-fr.] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]