Magda Ursache

                                       

                                  Magda Ursache -web1

 

                  MAGDA URSACHE

 

                        Temă la Conştiinţă

                         În poala lui Marx
                        


                                     

      Cei crescuţi în poala lui Marx câştigă teren pas cu pas, schimbându-şi „nasurile şi obrazele”,cum ar spune cronicarul. Political–thinkerii de la Academia „Ştefan Gheorghiu”, ştefangheor- ghizii în democraţie populară , după ce şi-au convins discipolii că evanghelia marxistă e bine suprem (deşi Marx însuşi se săturase să fie marxist, ba-i ieşiseră şi bube dulci pe faţă când scria Das Kapital ) au trişat ideologic în folos personal. Abia şterşi la gură de slana oferită de Partidul - stat s-au vrut în podul disidenţei, cu slană cu tot, ceea ce nu-i greu când ai putut intra în PCR la 19 ani şi încă unul, fără să te preseze nimeni s-o faci sau când ai deprins de mic ştiinţa înaintării din Beobe (BOB) UTC în CC-UTC.Şi câţi nu s-au dat opozanţi după căderea regimului roşu!  După ce au luptat anti-Occident din flancul Estului, şi-au schim-bat profilul şi au obţinut burse vestice ( cu recomandare PCR şi Securitate, că altfel nu se putea), documentări la Aix-en Provence, Dijon, Anvers...Profilul? Trebuia să spun profitul, bursa Soros fiind mai măricică decât una Humboldt. Puii bătrânilor comunişti fac rapoarte anticomuniste, ţinându-se scai de Zeit-geist- ul anti-naţional : să vrei şi să ceri capitală la Bruxelles, nu la Bucureşti,opunându-te „elementelor reacţionare, închistat naţionaliste”.Retorica stalinistă revine.Să sperăm că nu se va uza şi de tactici şi metode. „Care popor? Ăla prost?” întreba cu mâna în buzunar Sabin Gherman, care nu pridideşte să ne spună, la Look Plus, că-i sătul de valahi, că ardelenii îs fruntea. Efectul? În anul Centenarului (ştire de presă venită din Târgu Jiu, în 17 mai 2018), Universitatea „Constantin Brâncuşi” îi acordă separatistului zelos titlul de Doctor Honoris Causa.

Lauzi ca propagandist fenomenala industrializare (exploatând Gospodăria de Partid ), ca apoi să spui că-i morman de fiare vechi; ridici în slăvi „binefacerile” socialismului, ca apoi să vorbeşti ritos de dezastrul regimului Ceauşescu. Cel mai simplu e să te justifici prin Kollectivshuld, ca şi cum tot una ar fi fost să decizi sau să te supui deciziei ; să te laşi mânat la manifestaţii de 23 august sau să aplauzi socialismul din tribună.

La urma urmelor, nu-s mai profitabile stelele SUA de-cât una singură, a Kremlinului? De ce n-ar fi cunoscut agitatorii, după „plinătatea” vieţii sub Ceauşescu, „plinătatea” capitalistă? Profii de socialism ştiinţific declaraţi atei au luat aghiasmă-n gură, trecând de la codul eticii şi echităţii socialiste la cel creştin, ba chiar la etica lui Toma d’Aquino (bonum homines), ca prorectoreasa Elena Puha, de la noi din Ieş’. Să te dai de-a dura de la omul nou la omul înnoit şi să apelezi la trezvie a fost cale uşoară. Mai greu e de purtătorul de cuvînt al Patriarhiei,Vasile Bănescu, reclamat la CNCD că i-ar fi discriminat pe atei, la Trinitas TV. „Un om fără credinţă este un om capabil de orice”, parafrază după Hugo : „Cine nu crede în nimic e capabil de orice.” Aferim!

Una dintre cele mai spectaculoase, uluitoare transformări a cunoscut fondatorul GDS, Pavel Câmpeanu (luptând sub pseudonimul Filipe Garcia Casals). Pledoarie în trei termeni: întâi având ca tânăr (ilegalist) iluzii egalitare, apoi înţelegerea că teoria marxistă a fost distrusă de practică, apoi construirea poziţiei elitiste. Numai că fostul comunist tot comunist rămâne, dacă declară anticomunismul tot o iluzie ori dacă susţine că la noi nu s-a realizat comunism nici un pic. Doar că nealiniaţii, cei abătuţi de la linia Partidului şi puşi la zid, trebuie izbiţi din nou în moalele capului.


Cel mai aberant fenomen postsocialist? Vârfurile sta-liniste considerate disidente.În dosarul de urmărire informativă (DUI) al lui Dan Deşliu, se poate afla o declaraţie a celui considerat în proletcultism „naş Ieminescu”: „mai bine era pe timpul ruşilor, întrucât pe atunci erau mai mulţi care trăiau bine”. Turciţii, desigur, printre care se număra şi baladeurul lui Lazăr de la Rusca (nume real : Lazăr Cernătescu ), exterminatorul anticomuniştilor din munţi. S-a dezis Deşliu de „ eroul” său, căzut la datoria de a-i ucide pe rezistenţii la colectivizare, dacă scria un alt De Profundis, la un interval de zece ani? Are dreptate Ion Cristofor în titlul său de poem, Istovitoarea profesie de om. Da, e istovitoare. Însă profesia de activist PCR nu părea prea istovitoare, dacă erai dotat cu pickhammerul funcţiei, dacă şefeai într-o „unitate de cultură” (sau în două–trei odată, tot ca.........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Wallace Stevens] [Dante Alighieri] [Cesare Pavese] [William Blake] [Liviu Antonesei] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Nicoleta Dabija] [Nicolae Silade] [Dan Danila] [Adrian Tion] [Magda Ursache] [Emily E. Dickinson] [Radu Ciobanu] [Marian Visescu] [Bedros Horasangian] [Mircea Petean] [Mihaela Albu] [Alexandu Cristian] [Marian V. Buciu] [Dan Anghelescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Marko Bela] [Dorian Obreja] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Giacomo Leopardi] [Virgil Diaconu] [Horea Porumb] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Stefanie Golisch] [Mircea M. Pop] [Herbert W. Muehlroth] [Horia Dulvac] [Werner Goebl] [Victor Ravini] [Bernhard Setzwein] [Mihaela M. Stroe] [Petru Iliesu] [Iulian Chivu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]