|
Lăutul
Am să mă despoi de tine
Din mine
De mângâierile tale, păcate
Plecate pe visul meu.
De gânduri aruncate,
Noapte.
Am să alung orbirea tinereții,
Surâsul tău prelung,
Negru, umil, cerșetor.
Eu port un amor mândru
De coridor,
Nu de alcov, în timpul tău.
Amurg
Mă aștepți
Ca lumina,
Cu vibe să ne sfințească
În aceeași speranță
De Paște, Crăciun,
Și eu răcoroasă,
Cu fructe ofrandă,
Fagure,
Te-aprind.
Fără aromă
Savuram ceașca cu ceai, esență de iarbă
Prea crudă peste o iasomie plecată, prea așezată.
Doream o fructă coaptă
Ca un păcat, nechemat, savurat pe-ndelete, în verde șoaptă,
Nu o claviculă prea încordată în geană.
Ileana
Pedală rotită de ani,
Țăcănitul ușor în tivire,
Tighela amintirea noastră, copii.
Papiote mosor
Mângâiate ușor de mâna ta delicată.
Degete lungi,
Migdale de șoapte căprui,
cu privirea purtată spre noi,
...fericită mamă, că ne ai.
Pedalai decibelul neexplodat...
Mâinile noastre mângâie azi
Un lemn bătrân cu acul zorit
S-o ia mai departe, nelăcuit,
Ușor scorojit de iubit,
Nume de soră mai mică,
Artă a conversației doinită,
Clape surori,
Diez și bemol de balansoar......... .........
|
