Mariana Moga

                                 Mariana Moga

      

              MARIANA MOGA


                            Mi-e dor...


     Mi-e dor de vremuri vechi în vremuri noi,
     mi-e dor să mai ascult câte-o baladă
     şi-ntr-un exces de foame şi nevoi,
     mi-e dor să mă mai recunosc pe stradă.

     Voi vinde-o urmă fără amintire,
     pe o tarabă ce am pus-o-n piaţă
     şi-ntr-un exces de dor şi de iubire,
     îmi cumpăr azi o altă dimineaţă.

     Simt un amestec de plăceri străine,
     să las în spate lumea muribundă,
     recidivând îmi este dor de mine
     şi-nvii frumos secundă cu secundă.



                N-am vreme...


     N-am vreme să dau timpul înapoi,
     de-aseară ninge tot mai liniştit,
     aştept de mult o oră doar cu mine,
     iar amintiri mă plâng din infinit.

     Afară se aude-un lerui-ler,
     între nămeţii ninşi la întâmplare,
     mâine voi cere drept la mângâiere
     şi poate dreptul la recuperare.

     N-am vreme să dau timpul înapoi,
     mi-am pregătit şi soba din ajun,
     în casă e miros de pâine coaptă
     şi mă colindă seara de Crăciun.

     Flori de gheaţă îmi cad peste pleoape,
     într-un decor de iarnă-ntârziată,
     e frig şi mă apasă nostalgia,
     de nu ştiu unde, înspre niciodată.

                                                          
                 Decor apocaliptic


     Un decor apocaliptic, cu ore pietrificate
     ce se pierd uşor în urma lăsată de Dumnezeu,
     stăpâneşte infinitul, bântuit de nevedere,
     coborând apoi în rocă printre lut şi minereu.

     Fuziune: mâl şi ploaie, concluzionau în piatră,
     iar perdeaua de-ntuneric tot dansa în ritm păgân,
     profilând în zodiacul rămăşiţelor bipede,
     trei schelete ascunse-n roca fără aer şi plămân.

     Timpul căuta sub oase, vlăguit de existenţă,
     îngeri se stingeau în valuri, înfăşaţi cu plânsul meu,
     pământul nu mai respiră, oprindu-şi centrifugarea,
     când descoperă femurul unui brav arhiereu.

     Îndrăznesc şi-mi plimb privirea cu o patimă atroce,
     prin gramatica culorii absorbită de elipsă,
     iar din propriile-mi gânduri rătăcite-n vama nopţii,
     îmi culeg nemărginirea din mijloc de-apocalipsă.

 

                 Chiar dacă


     Chiar dacă sunt o clipă la poarta veşniciei,
     chiar dacă ţin pe umeri o lume trecătoare,
     am gânduri nerostite în sângele din vene,
     condimentat cu vise notate-n calendare.

     Cu mâna tremurândă împart în drum speranţe,
     născute printre gânduri ce-mi bântuie fiinţa,
     m-am rătăcit pe-o stradă, reinventând trăirea,
     purtând sub paşi în noapte tăcerea şi dorinţa.

     Mă strânge-n braţe vântul, zburând pe nevăzute,
     hoinără sunt pe calea ce duce la ruine,
     în pacea ce se-ntinde chiar dincolo de ziduri,
     mai poposesc pe-o urmă şi mă împac cu mine.

 

                Atât de greu

     Pe undeva ştiu că veghează
     lumina peste un gutui,
     ori poate-un felinar visează,
     privind la calea nimănui.

     Dansează licurici prin beznă,
     în seara fără calendar,
     ceaţa ajunsă pân’ la gleznă
     plutea-n decorul legendar.

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Miron Kiropol] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Iulian Boldea] [Liviu Ioan Stoiciu] [Ion Neagos] [Traian Stef] [Doina Popa] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dan Florita Seracin] [Eugen Dorcescu] [Daniela Radu] [Victoria Comnea] [Nicolae Iuga] [Dinu Virgil] [Ela Jakab] [Dan Anghelescu] [Julien Caragea] [Dan Chiriac-Kyre] [Viorel Dadulescu] [Mihaela Albu] [Vasile P. Tomoiaga] [Aurelian Sarbu] [Nicolae Coande] [Sonia Elvireanu] [Dana Gheorghiu] [Iulian Chivu] [Boris Marian] [Geo Vasile] [Christel Ungar] [Carolyn M.Kleefeld] [Petru Hamat] [Hans Dama] [Mirel Brates] [Aurel I. Brumaru] [Mariana Moga] [Victoria Milescu] [Valeriu M.Ciungan] [Paul Sarbu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]