PETRU ILIEŞU

         
        TERITORIILE DE INITIERE (antologie)

                           Stăpânul realității


     Pe scaunul său cu picioare înalte învelite în ceață
     Pe masă în fața sa încălzit de mână
un ecran tactil
             pe care pâlpâie harta realității


     - Atunci el apăsat de greutatea gândurilor
aplecat
ca și cum ar fi fost prăbușit într-o parte de-o aparentă
liniștită ațipeală
dar încă totuși atent la pașii celor care intră pe rând
în sala unde
se așterne greoi intermitent și mișcător
o pâclă întunecată din înaltul cerului
înstelat

     - Ordinea pașilor pe fondul unei melodii victorioase
despre care generațiile de ofițeri
dispuși în armonia gradelor
vor mărturisi scurt
la lovitura ciocanului de lemn în tăblia mesei
vremea lor măsurată în grade și colane
     - și avansul șirului de costume negre în încăpere
și lumânări și privirile lor ațintite înainte
și mâinile lor înfipte în piept pregătite pentru a smulge inima
și a o depune ca o ofrandă pe rugul paginilor aprinse
legănate lent de aer
                  și scrum volatil
     - și fumul ca un strat de nori
lăsat să învăluie o scenă
                      unde fiecare apoi se așază pe locul său
și ține privirea înainte așteptând o închidere a ușilor
și balerinele în alb strălucitor să se învârtă
cu piruete de alb strălucitor
printre metalul emblemelor și sclipirea de săbii

      
      - Atunci el cel îngândurat
în fața tablei de șah ce așteaptă piesele
să sară de pe margini în pătratele lor
și- apoi să compună cu pași calculați
                        înaintări și reveniri
după cum ordinele scurte ale ofițerilor de grad înalt
vor pune la cale mișcările de consacrare
     - și după cum gestul reținut și moale al mâinii
stăpânului realității
                  va împinge o piesă înainte
pe fondul paginilor care se citesc din cartea deschisă
și care apoi se aprind și ele legănate lent de aer
pentru a flutura preț de câteva clipe și a se așeza apoi
                                                pe mâinile întinse
     - Atunci el cel îngândurat spre sfârșitul
unei secvențe de viață
mereu reluată sub semnul tăișului de sabie
și al mișcărilor din jurul tablei de șah
purtând aceleași însemne incandescente și cheia
ce deschide inimile
și instrumentele care au clădit lumea din fața lui
atunci când a fost timpul revoluțiilor
și piesele au lăsat dâre de roșii pe tabla de șah
unde s-au risipit medaliile ordinului
pentru a marca timpurile cu răsuflare lor metalică
și bătaia inimilor smulse din piept
     - și-apoi urmele acoperite cu urme
și pașii lăsați să intre
în timp ce ușile se deschi și apoi se închid din nou
în urma unor generații de oameni tăcuți ce pășesc
fermi și aspri
           cu privirile ațintite înainte
printre norii joși și străvezii de ceață cu miros de ceară și ierburi arse
     - și ficțiunea cu balerinele într-o spectrală învârtire 
confundate și ivite din pătratele albe
     - la vremea când piesele de pe margini încep să lase dâre roșii
iar inimile lor smulse din piept încep să lase dâre roșii
și-l dezvelesc în stânga stăpânului realității pe cititorul de semne
cu brațele sale deschise larg parcă plutind în spațiu
deasupra unui scaun cu picioare înalte învelite în ceață

     - Un nesfârșit curgător sul de hârtie
la picioarele celui care rostește vorbele
și îndeamnă lumina să se coboare
peste șiruri tăcute de capete cu privirile țintite înainte
peste pașii lor de paradă pe covorul roșu primind onorul
de la cel care îi va mișca pe imensa tablă de șah
de pe un pătrat alb pe unul negru
de pe pătrate a căror culoare de altfel nu are mare importanță
ci doar mișcarea strategică în care un anumit număr
alunecă până la margine pentru a fi urmat de un alt număr
     - Un simplu sacrificiu tehnic ce poate aduce victoria
Și vorbele celui care vorbește despre pace și despre............ 

mai mult....