Petru Iliesu

                                                                                                              

Web Design

 

                             petru-iliesu - alternante                                                                                                                                


              
PETRU ILIEŞU


           UN INCIDENT ÎN FAMILIE / SURSE


     Se spune că domnul Ioachim a fost pentru întâia oară împresurat de efemeride într-o zi de duminică

     Se făcea că tocmai pășise prin dreptul ușii între-deschise
     - Camera tatălui cu ferestrele spre grădină și soa-rele și dimineața târzie în care timpul nu mai era timp ci un șir de secvențe încetinite întrepătrunse și obscurizate

     - Ace mărunte de gheață pe fruntea lui și gândul că atunci când o să plece n-o să privească înapoi
deși Ioachim se va strădui să-i prindă privirea
se spune - pentru ultima sclipire
     - Privirea sa atunci când deodată l-a întrebat de ce a avut nevoie Dumnezeu să creeze omul
când totul era atât de perfect
     și armonia divină plutea deasupra universurilor așa cum Ioachim le-ar putea percepe
     - Se spunea:
în ambiguitatea secundelor sale de fericire

     - Fără să-l simtă pe Ioachim ce-l privea prin ușa întredeschisă
     - Același Ioachim care nu l-a cunoscut cu adevărat
                                        niciodată
fiindcă ușa a stat întotdeauna doar întredeschisă
între șansa de a cunoaște ce a fost și
                             cum ar fi putut să fie - Poate la așteptarea celor care în cameră cu un lighean cu apă și oțet
i-au spălat cu buretele trupul
i-au îndreptat mâinile pe piept
și tremurat fumul unei lumânări spre a se condensa
și a rămâne atârnat în spațiu
     - Fără să-l lase să mai spună
rămâi cu bine
     - De fapt fără rostul de-a mai spune nimic fiindcă probabil știa că niciodată nu a rămas cu bine
nici măcar într-o întârziată dimineață de duminică
cu bocănit înfundat al pașilor celor care l-au dus pe
                                        coridor
 

      
ca într-un final de film
                  unde totul se îndepărtează
                                 până la confuzie
     - Film care poate fi derulat înapoi și înainte pentru a prelungi o emoție
de care e întotdeauna greu să de desparți
și care o prefigurează pe alta
probabil un loc comun

     - Și-apoi ochii lui de o mână închiși
cu teamă ca în ultimele vertijuri ale retinei
imaginea să nu înceapă să pâlpâie
                           scene la aniversarea 
unui copil crescut diform într-o lume
                  în care toți trebuie să stea drept și
să salute ridicările de drapel
                       și oamenii zilei
despre care se spune că vor rămâne nemuritori
fiindcă ușile lor au fost întotdeauna bine închise
     - Și chiar rememorarea haotică a nesfârșiților ani
în mereu așteptarea unor clipe de tandrețe
Doar simpla și profunda atingere care păstrează în ea toată magia
unei ființe calde
             departe de rosturile și împlinirile ce împing viața înainte
se spunea
     - Ori despre cum îl vede acum cufundat în sine
pentru ca sufletul să nu-i părăsească trupul într-o
                            absență temporară
și să revină sub o altă formă
modelându-i mâinile și fața cu adaos de trăsături
ce pot fi furate de ultima privire
pentru a fi îndesate între ramele unei
contorsionate și aspru de împărtășit cronici de familie

     Acea privire care a vegheat anii de boală și frigul
                               anilor de recesiune
și mereu așteptarea unor clipe de afecțiune
în anii târzii ai femeii din tăcerea camerei alăturate
acolo unde el i-a pândit răcoarea din respirație
odată cu timpul
             parcă tot mai vag și mai îndepărtat
ca într-un final de film
                  unde totul se distanțează
                                 până la confuzie

     O singură și aceeași femeie reflectată din profil în
                                     fereastră
     - Suprapusă pe o imagine celebră

     - În mână cu o fotografie dintr-un album care o
                                  înduioșează
     - Lumină pe fața ei și tonuri de umbră
și ochii apoi închiși ca să ferească timpul de mișcare
și a lăsa momentul în profunzimea sa
                să se întâmple așa cum s-a întâmplat
de fiecare dată când ochii închiși ............  

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Frank Wedekind] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Mircea Petean] [Diana Carligeanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Delia Muntean] [Adrian Munteanu] [Kocsis Francisko] [Mircea Pora] [Serban Chelariu] [Rosemarie Haines] [Dan Danila] [Dan Damaschin] [Ilse Hehn] [Caliopia Tocala] [Alexandru Jurcan] [Soril Miavoe] [Geo Galetaru] [Clelia Ifrim] [Elena Abrudan] [Cornelia Alexoi-Shili] [Paula Barsan] [Petru Iliesu] [Damaschin P.-Buia] [Sorin Finchelstein] [Viorel Ploesteanu] [Laurian Lodoaba] [Stefan Jurca] [Aurelian Sarbu] [Fabian Soberon] [Rodica Raica] [Rainer M. Rilke] [Katharina Kilzer] [Heinz Uwe Haus] [Bianca Marcovici] [Fl. Smarandache] [Victoria Comnea] [Remus V. Giorgioni] [Renate Done] [Herbert-W.Muehlroth] [Adrian Badea] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]