HANS DAMA

                  Cuvânt și limbaj *


Limbajul ne diferențiază de animale
și plutește pe căi umane,
ne bucurăm de acest privilegiu,
întreținându-l cu grijă,
ca pe o resursă inestimabilă și bogată,
ce uneori se schimbă în furia vorbitorului,
devenind blestem deodată,
ce încurcă dur frumusețea limbii.
Când cuvintele strălucesc în dulceața lor,
ard în serii de sintagme,
ascultătorii, vorbitorii se simt răsfățați,
nici măcar vântul mângîietor nu pare străin.
Și surâzânde, izvoare pure,
vestesc natura cuvântului magic, divin,
când totul șuieră, curge și revitalizează
căutând procesul de dezvoltare.
În centru strălucește cuvântul,
care ne impulsionează mereu.
În ecoul sonor al cuvântului,
valurile vorbii se ridică,
învăluite în străluciri înălțătoare
ne pătrund în întregime, clare.


              Singurătate

Ce greutate port zi de zi,
dar totuși, din când în când se frânge, 
când în compania ei fiind,
bucuria de poezia divină învinge,
cea pătimaș credincioasă,
care nu mă părăsește nicicând.
Ca o punte către viața de zi cu zi,
cu ea mereu înapoi la viață revii,
mă trezește cu bucurie,
alege fericirirea exultantă, vie.
Tovarășă fidelă să-mi fie,     
mai mult nu mi-am dorit ,
mulțumesc celei încercate și adevărate
decând singurătatea vieții a sosit.

           Înstrăinare

Înstrăinarea mă înconjoară
de peste tot, pe toate cărările.
Ceea ce mi se părea familiar,
a devenit străin,
acum e ciudat și îndepărtat.
Azi, drumurile-mi stau căscate, reci,  
altădată erau primitoare și blânde.
Îndepărtat – răsfățul naturii,
înghețat chiar și-n lumina soarelui.
Fețe cândva familiare
îmi zâmbeau ferice în salutare…
Acum, lumini întunecate          
mă întâmpină peste tot și nicăieri.
A conspirat lumea,
să mă izoleze dur și fără intenție?
Sau este voința sorții –
arogant triumfătoare?
zilele fericite, de mult apuse,
așa se schimbă vremurile,
purtate acum doar în memorie…


             Libertatea

Libertatea totală – există ea cu adevărat?
Strict vorbind, deloc...
corset social, poveri sociale,
regulamente, legi, decrete noi
ochiuri individuale – plasă de prindere.
Defapt te poți mișca liber,
dar de jur împrejur sunt grinzi groase,
reținând efortul liber,
întelegerea în adevaratul ei sens.

Fără șirul nesfârșit de acte:
Certificat de nastere, certificat de botez,
certificat scolar, dovada domiciliului,
pașaport, carte de identitate și permis de conducere,
certificat de vaccinare,
dovada autorizației profesionale,
sunt încă atât de mulțe de enumerat,
dacă nu le ai -
scopurile aspiraționale lipsesc
iar existența ta se prăbușește.

Și totuși se bucură de libertate deplină
omul - însă nu în actiune...
În gândirea lui este neînfrânat,
căci acolo nicio constrângere
nu-l mai poate destructura ....


            

 * poeme din volumul Hans Dama - „Erntespuren” Kment Verlag – Edition Apostroph, Wien, 2026................


                       Traduceri: Renate Done

mai mult...........