NICOLAE SILADE

              
                                   poeseuri

I. înființare

mai înainte de a fi să fiu eram pământ și cer pustiu scrie poetul nicolae silade într-unul din poemele sale de referință și eu știu că el cel mereu obsedat de început și sfârșit de alfa și omega se duce adesea cu gândul până în nemărginirile gândului până dincolo de început până dincolo de sfârșit și de aceea zice eram în toate fără să o știu eram întregul cel mai viu el știe așadar

că înainte de început este la fel ca în imnul creațiunii din rig veda sau ca în prima scrisoare a lui mihai eminescu când fiinţă nu era nici nefiinţă și când totul era lipsă de viaţă şi voinţă când nu s-ascundea nimica deşi tot era ascuns când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns dar începutul pentru el sau mai bine zis înaintedeînceputul nu este încadrat în timp este undeva

în afara timpului pentru că timpul doamnelor și domnilor există doar între început și sfârșit el este chiar începutul și sfârșitul și dacă nu se repetă cum spune eugenio montale ca panglicile pentru mașini de scris este totuși reversibil cum sunt anotimpurile cum sunt zilele și nopțile cum sunt orele zilelor și nopților dar să vedem ce spune mai departe poetul nicolae silade citez dar o

ruptură s-a produs azi nu mai sunt nici jos nici sus nici parte nici întreg nici plus ci răsăritul din apus e clar că ruptura se referă la ivirea pe lume la naștere la desprinderea de cele de jos la desprinderea de cele de sus la desprinderea de întregul cel mai viu când devii parte a lui sau plus dar poetul se consideră aici răsăritul din apus ceea ce înseamnă că înaintedeînceputul și

dupăsfârșitul sunt una da sunt departe și aproape sunt o apă între ape sunt și soare fără pleoape și noapte care să-l îngroape cum spune mai sus silade înaintedeînceputul și dupăsfârșitul sunt întregul cel mai viu da din care ne ivim cu toții și în care ne întoarcem după da veșnicia cu alte cuvinte dar ce zic eu citiți poemul (pre)luarea în ființă din volumul eon (un fel de antologie)

                
II. un cer de stele dedesubt 

de aici unde sunt [balconul vilei oltenia din herculane – n.a.] văd un cer de stele dedesubt deasupra cer de stele și gândul ca un fulger nentrerupt rătăcitor prin ele mă poartă spre luceafărul poeziei românești o dacă el ar fi trăit în vremurile noastre dacă ar fi văzut el ce văd eu acum un cer de stele dedesubt adică un cer de lămpi solare implantate într-un covor de flori dacă ar fi

văzut camerele de la parter cu budă comună în care chiar acum intră o tânără cu fustă mini și după o jumătate de oră iese un bărbat cu pălărie albă dacă ar fi văzut el că spectacolul perseidelor nu mai interesează pe nimeni că farurile mașinilor electrice au lumini mai vii mai orbitoare dacă ar fi văzut că în rulotele din parcare bărbații sărută bărbați femeile femei oare ce poem ar

fi scris el dacă ar fi văzut ruinele din jur ruinele imperiului austro-ungar ruinele româniei socialiste ruinele capitalismului ce țară de glorii ce țară de dor ți-ar mai fi dorit el ție dulce românie iar rugăciunea unui dac cui i-ar mai fi spus-o dacă moartea morţii şi învierea vieţii azi nu se pot pricepe căci nu e azi nici mâine nici ieri nici totdeauna pentru că unul e în toate şi totul e în una


III. înălțimile

atâta lume pe valea cernei atâția oameni scurgându-se printre munți încolo și-ncoace în sus și în jos că nu-ți vine să crezi că moartea poate înghiți atâta materie am citat din eliot și din dante atâția oameni prin această vale atâția oameni cu capul plecat fără să privească vârfurile munților fără să privească înălțimile fără să le vadă mai degrabă împăratul mai degrabă regele mai

degrabă președintele sunt piscurile lor la care privesc cu jind la care se-nchină cum să te închini unui om asemenea ție care nu e decât om praf și pulbere deșertăciune a deșertăciunilor în împărăția vieții și morții cum să fii sclavul omului o fiu al omului privește înălțimile din jur privește înălțimile de deasupra înălțimilor și privește-l pe dumnezeu care e deasupra deasuprelor aici

am citat din ion caraion privește înlăuntrul tău pentru că înlăuntrul tău e viața ta viața ta pe care singur ți-ai câștigat-o viața ta care nu seamănă deloc cu viețile celor din jur vieți primite în dar vieți dăruite pentru ca viața lumii să meargă mai departe vieți trăite în zadar în această deșertăciune a deșertăciunilor viața ta nu seamănă cu viața lumii pentru că lumea trăiește nu există


IV. pământul făgăduinței

nimic nu prevestea o zi caniculară umbrele nopții se risipeau prin pădurea din jur sulful se ridicase deasupra în ciubărul cu apă termală și o pată alburie în formă de inimă .........

mai mult....