HERBERT-WERNER MÜHLROTH
         

    Ovid S. Crohmălniceanu: Un cosmopolit incorigibil


Sora lui Ovid S. Crohmălniceanu, Sara Lykiardopol, a trăit la Paris. Ea a lucrat toată viața ca și arhitectă, acum era pensionară. Când a fost înștiințată telefonic de cumnata lui Croh, „Țuchi”, că, Croh, adică Moise Cahn, și soția sa Ruth au decedat în aceeași zi, doamna Lykiardopol a urcat în primul avion spre Berlin.

Eu am întâmpinat-o la aeroport și am dus-o cu mașina la hotelul ei. Apoi am condus-o la apartamentul familiei Cahn din Berlin-Charlottenburg. Întrebat fiind, i-am mărturisit ce a însemnat pentru mine Mony (așa cum îl numeau doar cei mai apropiați prieteni). Ea a ascultat totul cu atenție și, în cele din urmă, a spus: „Doresc, ca tu să primești cărțile lui și toate lucrurile sale personale!” Am mers împreună la un notar, unde ea m-a investit oficial ca „administrator al masei succesorale a moștenirii lui Moise Cahn”. Pe lângă resturile magnificei biblioteci a lui Croh, pe care o mai avea în București și pe care am adus-o treptat la Berlin, „moștenirea materială” mai includea și un ceas de mână IWC, pe care doamna Lykiardopol mi l-a dăruit, adică mi l-a pus, explicit spus, în mână.

Doamna Lykiardopol m-a invitat la hotelul ei, pentru a mă cunoaște mai îndeaproape.
I-am povestit că l-am cunoscut pe fratele ei în anul 1996, când am fost recomandat să traduc textele lui Croh pentru Kindlers Literatur Lexikon (KLL), recomandare datorată fostului meu docent de la Freie Universität Berlin, Ilina Gregori. I-am povestit mai apoi despre ceea ce am rezumat în eseul meu „Crohmălniceanu la Berlin”. Doamna Lykiardopol a ascultat cu mare atenție și apoi m-a invitat la masă. În timp ce dânsa a servit doar o nimica toată, mie mi-a recomandat și comandat cel mai scump preparat din meniu: friptura de crupă la 35 de DM (Deutsche Mark – n.t.). Asta fără să-mi mai lase șansa să pot refuza. După ce am terminat de mâncat, ea mi-a spus: „La o asemenea poftă de mâncare, cu siguranță că mai poți mânca o porție!” Era, desigur, fără sens să o contrazic.
 

   
Datorită doamnei Lykiardopol, am intrat eu în posesia unei părți al celebrei biblioteci Croh, acea parte, pe care am putut-o salva. În care sunt numeroase autografe ale scriitorilor vremii sale. În plus, mai este și schimbul de scrisori pe care Croh l-a avut din momentul în care s-a mutat la Berlin și până la deces.

Din tot ceea ce, cu permisiunea doamnei Lykiardopol, am salvat din moștenirea abandonată a lui Mony, revendic pentru mine doar ceasul de mână IWC din aur și pixul Montblanc - ca o amintire de la Mony. La acestea se adaugă lampa IKEA și fotoliul de șef IKEA în care Mony se așeza ori de câte ori când ne-am întâlnit. Cărțile însă și scrisorile către Croh nu le consider proprietatea mea personală. Acestea aș dori să le pun la dispoziția publicului, în cazul în care ar exista un interes serios.

Tocmai din acest motiv, ofer acum și aici o scrisoare a Marianei Şora către Croh, pentru ca publicul să-şi facă o impresie despre faptul că în corespondența respectivă s-a scris istorie literară. Mariana Şora l-a ajutat pe Croh să obţină un post didactic la Universitatea din München, care i-a asigurat un venit substanţial, necesar lui, întrucât nu a primit pensie în Germania.

Ceea ce m-a impresionat profund, pe mine ca german, în această scrisoare, a fost atitudinea lui Croh față de Marcel Reich-Ranicki (cel mai influent critic literar german după 1945 - n.t.). Din punctul meu de vedere, M.R.R este responsabil pentru instaurarea mediocrității în literatura germană. Croh a sesizat acest lucru și, de aceea, l-a catalogat drept dobitoc [ȋn original – reiese din scrisoarea MS]. Și cu asta, Croh are din parte-mi deplinul acord, căci urmare a prezenței pe scena literară a lui M.R.R, literatura germană a decăzut în cele din urmă în epoca de piatră.

Scrisoarea Marianei Şora poate însă servi şi pentru a oferi o perspectivă asupra preocupărilor lui Croh în timpul în exilului său berlinez. Tot ce mai pot adăuga este faptul că: el și-a rămas sieși fidel. Croh: Un cosmopolit incorigibil, care a fost forțat să coboare în văile umilitoare ale comunismului.

volumul Herbert-Werner Mühlroth - Über einige meiner Autoren, Edition Noack & Block, Berlin 2018