|
coborâșul trupului meu-
tot mai abrupt
tot mai îngust
GATA
stau cu storurile lăsate la ferestre-
dincolo
lumea biciuită de strigăte
bâiguieli în loc de cuvinte
ură țipată
stare agresivă de fugă
căderi în genunchi
târâș ascuns
capete plecate
peste toate
absența mea
COLIND
ce nesfârșit îmi semeni
ca și cum nu ne-am născut
ci doar ne-am ivit în cuvinte
ni s-au răsfirat rădăcinile-
izvor cu rătăcite șerpuiri spre vale
cine-mi întinde mâna
la trecerea punții ?
coboară șoapta din munte-
sus mă sfârșesc împlinit
NOSTALGIE
nu s-au copt încă srugurii
de vin nou
dă cep polobocului
cu cel vechi
să-mbătrânim și noi de-o poveste
ticluită-n cuvinte
precum zăpezile
așezate în veac
|
