Mircea Petean

                                MIRCEA PETEAN web

                     

             MIRCEA PETEAN

                                             

         Nerostitele, noi poeme ligure (roman)

 

     ***

     sunt maria, născută undeva în românia,
     soțul și copiii mei sunt departe,
     pe pământul patriei,
     părinții mei sunt departe, sub pământul patriei,
     iar eu am grijă de casa și de viața unui bătrân,
     într-un fost oraș-republică de la marginea mării,
     locuiesc, de fapt, în vecinătatea absenței

     azi dimineață am făcut o mică descoperire,
     dacă nu cumva e prea mare cuvântul ¬–
     ședeam pe o bancă de piatră privind în larg,
     bătrânelul meu ședea în scaunul său cu rotile
            privind în gol,
     pescarii ședeau pe țărm cu undițele în mâini,
     în cer un stol de pescăruși survola apele calme

     ceilalți umplu preajma cu trupurile împuținate
     și sluțite de timp
     și vorbele lor pentru vânt
     iar eu aud valurile rostirii lăuntrice
    
     să ne-nțelegem – scirocco-ul suflă pe dealuri
           și peste ape
     nicidecum prin spațiile dintre sunetele mute
     acolo zăresc trupul gol, de prunc, al bătrânului
                                       meu
     învelit în straie de lacrimi –
     o! cât de grăbit pare c-ar vrea să urce-n Lumina
                                     Învierii!

     prin urmare sunt un agent dublu,
     numele său fie ambrosio!

                                    
     ***

     cartea de fier din epoca de aur a fost dată la topit
     laolaltă cu celelalte obiecte de metal descoperite
     în ruinele de la marginea orășelului pitit sub munte
     pe care l-am părăsit mintenaș după Revoluție –
     ei bine, nu e un concept politic,
     nici unul literar, așa cum ar putea părea
     la o primă estimare, cu atât mai puțin unul metafizic,
     ci este un concept eminamente existențial

     în golul rămas am văzut cu toții răsărind cea mai rea
     dintre lumile posibile



     ***

     probabil că toată literatura lumii nu e decât
                      pandantul unei absențe,
     o încercare de a ne aminti o revelație,
     o iluminare avută cândva
     într-un vis pe care l-aș numi colosal
     dacă nu mi-ar displăcea cuvintele mari

     o încercare eșuată
     mereu reluată
     sub blestemul unui nou eșec

     până una-alta însă mă las copleșită de aroma
                          dimineților de iarnă
     când bunica mă trimitea să rup crenguțe de prun,
     viță-de-vie și zmeură
     în grădina din preajma casei
 
     o
     dumnezeiască e aroma ceaiului sângeriu
     cu pâine prăjită dată cu usturoi și untură

     o
     dumnezeiesc e gustul dulce-sărat
     al dimineților de iarnă de altădat’

     e vremea să aprind lumânarea de ceară
     de pe măsuța de cedru
     din camera de rugăciune,
     lângă cartea sfântă și ramura de măslin
     căci s-a făcut seară 


     ***

     da, e adevărat, sunt cea fără de chip, anonimă,
     comună, deprinsă cu ( ......... )          

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Iulian Boldea] [Mircea Petean] [Liviu Antonesei] [Miron Kiropol] [Mircea Braga] [Magda Ursache] [Eugen D. Popin] [Liliana Danciu] [Andrei Zanca - II] [Mircea M. Pop] [Horea Porumb] [Dan Danila] [Anisoara V. Cira] [Rodica Braga] [Mihaela Albu] [Monica Pillat] [Radu Ciobanu] [Hans Enzensberger] [Guenter Kunert] [Guenter Eich] [Dan Anghelescu] [Juan R. Jimenez] [Wolfgang Baechler] [Saskya Jain] [Hans Dama] [Elisabeth Anton] [Luminita Rusu] [Luca Cipolla] [Eduard F. Palaghia] [Paul Sarbu] [Aurelian Sarbu] [Bertolt Brecht] [Tanikawa Shuntaro] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]