Caliopia Tocala

                                                                                                              

Web Design

 

                            Hodorogea Caliopia - alt


       CALIOPIA TOCALĂ

 


                     STATUI DE APĂ
                                   

              I

Nu sunt personajul unui destin eroic,
nu sunt personajul unei istorii, al unei epopei triumfale,
nu voi avea niciodată monumentalitatea
unui personaj inventat de Balzac,
sunt o ființă înscrisă într-un cerc precum un pătrat,
la care se reduce totul,
sunt o ființă care clamează dispariția
omului, în favoarea lucrurilor,
care este convinsă că totul începe și sfârșește în mare
și că, în plină noapte, lumea devine
o pură aventură mentală.

Sunt o statuie întâmplătoare, întrezărită
o clipă în apa unei cascade.



             II

Trăiesc într-un prezent încremenit, ignorând complet
de unde vin și unde merg, în viața mea, fragmentată,
sunt inserate hieroglife, semne algebrice, formule chimice,
pare că și sufletul e alcătuit din electroni și protoni,
viața mea derulează evenimentele sub formă de versete,
ritmul lor rămânând secret,
o voce de demult pune în stare de vibrație propria voce,
astfel încât cuvintele mele sunt un ecou al tăcerii primordiale,
viața mea se compune din nenumărate puncte de suspensie,
viața mea are o altă ordine de compoziție,
origine a multor romane posibile,
viața mea e o ecuație cu multe soluții.

                                       

               III

Aceste cuvinte, aceste fraze pe care le scriu nu-mi aparțin,
nu am dreptul să cred că sunt ale mele,
am sperat, totuși, că voi reuși să exprim
ceva care să fie numai al meu,
de pildă un sentiment unic, înalt,
dar am descoperit, într-un târziu,
că până și el este al altora.


                                       

               IV

Perfecțiunea trebuie să fie regula,
deci va trebui să devin sferică
precum corpurile cerești, va trebui
să mutilez spațiul euclidian, astfel încât
corpul meu să nu mai fie locul de unde
se pot trasa mai multe paralele la o dreaptă,
astfel încât corpul meu să se poată afla
în același timp în mai multe locuri,
prin urmare va trebui să renunț la tot ce este omenesc,
la neliniștea ca un pachet de gelatină,
la teroarea cosmosului nedomolită de
credința că opusul lui există,
la nebuloasa limbajului și a emoției,
va trebui să renunț la cadența muzicală a pasiunii,
va trebui să ucid sufletul, această pictură
în care culorile sunt tot timpul în conflict,
această mașină care n-a reușit să distrugă moartea,
va trebui să mă sustrag timpului,
acest instrument de transformare a existenței în limbajul memoriei,
de desprindere a gândirii de real și a migrației ei
dinspre trecut înspre viitor, dinspre suferință
înspre iluzoria bucurie pură,
va trebui, în final, să fac să înceteze
acest cântec multiform ca un animal preistoric care este viața.
     
               V

Privirea inventează peisajul din jur,
cuvântul înstrăinat de mult își caută, totuși, o voce umană,
incapabilă să-mi amintesc propriul nume,
cu chipul devenit doar o mască, alunecând
dinspre trup înspre umbră, înghițită de tragedie,
abandonez estetica, neîncetând să vorbesc,
căci doar vorbind pot continua să exist............
.

mai mult.........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Dan Danila II] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Dan Danila] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Zenovie Carlugea] [Serban Chelariu] [Savu Popa] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Adrian Grauenfels] [Constantin Arcu] [Sanziana Batiste] [Nicolaie Adam] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Viktoria Kirilov] [Dragos Niculescu] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Ion Haines] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Florin Logresteanu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Krzysz. Dabrowski] [Alexandru Jurcan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]