Dragos Niculescu

                                 Dragos Niculescu - web

                                     

 

       DRAGOȘ NICULESCU

 


                         RĂMĂȘAG


                  

   Doar ştiţi că-n urbea noastră sīnt cel ce vinde fluturi
   şi-mparte blīnd norocul purtīnd mănuşi şi frac,
   īn timp ce răposaţii săraci sīnt luaţi la şuturi,
   īn timp ce mic-burghezii rod la covrigi cu mac.

   Mă spovedesc cīnd popa nu mai visează dame,
   sparg uşa fericirii cu praf de puşcă vechi,
   parcă deprind născutul din preafrumoase mame,
   care se pierd prin lanuri de grīu perechi, perechi.

   Şi toate-acestea fiindcă se-ntīmplă să mai intre
   cu ciocu-n pīnza lumii vreun corb sentimental,
   cu ceai de anghinare să se panseze-n vintre
   vreun decăzut de īnger pe-un pat alb de spital.

   Doar Dumnezeu, săracul, mai dă īn cartea vieţii,
   pe-aici cei sinceri umblă cu chinta micăn băţ,
   se-mpuşcă raza lunii īn faptul dimineţii,
   din cīrciumă, nici caii de la tramvai n-au hăţ.

   Mai adunaţi īn pungă polenul nemuririi,
   căci nu se ştie mīine ce va mai fi şi cum,
   mai daţi un ban ‒ pe cuie īncă mai stau fachirii
   şi-autostop mai face cīte-o fantomă-n drum.

   Cīnd dau şi eu să fluier pocneşte fericirea,
   şi, īnjurīnd de mamă, plec ca să spăl statui,
   dar cīnd ajung acolo, ce mare mi-e uimirea:
   cică e-n “fără plată”, şi azi statuia nu-i.


   Hei, tu, care pe pīine īntinzi untura milei,
   tu, osul cel molatec al vreunui zavergiu,
   că-i roz-muştar sau galben, pe şobolanul zilei
   pune pariu, că altfel, nu ieşi din iarnă viu.

 


                Lecția de istorie


   La vremea cīnd pe-aici se ridică aburul din frunze
   şi maimuțica proletară descojeşte la mandarine,
   bătrīnii conchistadori se īntorc īn Spania
   cu hainele mai ponosite şi demodate,
   cu corăbiile putrezite,
   fără a mai ține bine minte nici pentru ce au plecat,
   aurul, oricum, a cam intrat la apă
   şi dulcineele au ajuns de mult nişte pensionare
   apatice, la a nu ştiu cīta generație de nepoți.

   Ce să ştie ei că la răsărit,
   pe unde Velįzquez n-a īnțărcat niciodată vreo iapă,
   porcul pune de nuntă cu pīrlitoarea cu gaz,
   țuica īncepe să se legene īn ochii albaştri
   ai foştilor ilegalişti, iar īn spatele căminului cultural
   mai joacă uneori şotron doar nişte dascăli de şcoală
   ramoliți şi nostalgici…

   Poți să le şi strigi, dacă te ține gītul:
   “Hei, voi fameni şi pirați, voi, lifte de-ale lui Cortez
   şi Pizzaro, nu ştiți că pe-aici, pe la răsărit,
   jalba e cea mai fragedă şi sarea, şi vadra cu apă
   sīnt cel mai bun anestezic al principiilor
   flămīnde şi pururi cīrtitoare?”,
   că tot nu te vor auzi,
   ei vorbesc de-acum azteca şi incaşa,
   nu mai īnțeleg decīt şoapta fantomatică
   a indianului responsabil cu focul
   din piramidele celor mai liniştiți dintre noi.
 

          

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]