MIRELA ROZNOVEANU

                       Noapte de decembrie*

 

Bronxul troienit la doi paşi de oceanul Atlantic
asemeni satului natal din pusta dobrogeană
ţinut în frîu doar de furiile Mării Negre;
caut în rafalele venind dinspre Alaska
ca şi atunci, dincolo, în Crivăţul ce se repezea din Siberia ca să mă înhaţe,
caut în noaptea de Crăciun printre troiene si viscol şi beznă
caut locul deasupra căruia s-a oprit steaua calăuzitoare.
Steaua sus răsare, ştiu că a răsărit,
merg cu ochii spre cer
sub ninsoarea sufocând Manhattanul,
zăpadă în loc de stele,
şi eu în căutarea luminii, abia respirând,
rătăcită şi acum ca şi atunci,
între troiene, străzi pustii, orbecăind,
doar cîinii latră şi aici şi atunci,
neştiind care este rostul şi pentru ce,
cărându-mi propria furtună ca pe ofrandele Magilor,
lingându-mi ţurţurii de sub frunte,
înaintând cu încrederea
că ceea ce am de găsit există
şi mi se va arăta.

                            Decembrie 26, 2004

 *Mirela Roznoveanu. New York Elegies, Koja Press 2008

DECEMBER NIGHT: What I Have to Find Does Really Exist…

 

Within walking distance from the shores of the Atlantic,
the Bronx lies under a blanket of snow
like my native village on the Dobrudja steppe,
restrained only by the furies of the Black Sea.
Battling the gusts blowing from Alaska,
I’m seeking – as I was then,
over there, withstanding the Crivets that kept rushing in
from the Siberia to snatch me – this Christmas night,
amongst snowdrifts and a pitch-black snowstorm,
the spot above, where the guiding star has come to a standstill.
The star has risen on high, I know it has,
I’m walking with eyes riveted onto the sky,
under a snowfall muffling Manhattan,
snowflakes instead of stars,
peering for the light, gasping for air,
stranded now, as I was then,
surrounded by snowdrifts, groping down the deserted streets,
with dogs only barking, as they used to over there,
not knowing either purpose or reason,
carrying about my own storm like the Magi their offerings,
licking the icicles under my brow,
moving forward with the confidence
that what I have to find does really exist
and shall be revealed to me.

Translated from the Romanian by Heathrow O’Hare
(New York Elegies, Koja Press, 2008)