Mirela Roznoveanu

                                                                                                              

Web Design

 

                                    Mirela Roznoveanu - alt

                              
       
MIRELA ROZNOVEANU

                         De la Operă la Poezie--
                   Cuvântul ca o formă de libertate

 
   Lucia Cicoară Drăgan-- În dialog cu sufletul meu,
                        Editura Amurg, 2023

 

     Pe Lucia o știu de cînd copiii noștri erau mici, locuiam pe Șoseaua Alexandriei, părinții încă trăiau, iar serile mergeam la Operă să o ascult cântînd. Am scris romanul Platonia studiind cu Lucia partitura operei Carmen de Bizet pe care ea o interpreta pe scena Operei române. Nu știu cum aș cânta pe scenă, deși în anii timpurii ai adolescenței visam să ajung solistă de operă, dar Lucia, o mezzosoprană de mare talent și forță, s-a încumetat să facă pasul spre literatură ceva mai târziu în cariera ei artistică. Și asta pentru că ceea ce are de împărtășit trece dincolo de spațiul scenei .
     Ne-am împrietenit în troleibuzul 96 care făcea legătura dintre Șoseaua Alexandriei, dincolo de Calea Rahovei, și Operă. Apoi ne-am pierdut una de alta trei decenii, timp în care Lucia a avut grijă de cărțile mele lăsate în urmă, una din ele fiind romanul Viața pe fugă.
     Vocea ei profundă, dramatică, puternică, cu nimic mai prejos de vocile solistelor de la Metropolitan Opera din New York, m-a urmărit ori de câte ori am mers la Met la un spectacol. De fapt Luciei nu i-a păsat de contracte cu Met sau Scala din Milano. A fost fericită cu turneele europene și scenele din România. Când a avut de ales Scala, cu ani de separare de familie, ea a ales familia. O altă prietenă a mea, Aurora Cornu, a făcut la fel. Când a avut de ales între Hollywood și bărbatul ei Aurel Cornea, ea l-a ales pe Aurel. Pe prima pagina din The New York Times cu Genunchiul Clarei în februarie 1971, cu o cariera de film internațional înainte, Aurora a luat avionul de la New York spre Paris și nu spre Hollywood, California.
     Ceea ce a condus-o în viață pe Lucia a fost plăcerea de a-i face fericiți pe cei care o ascultă în sala de spectacole și de a-i face fericiți pe cei pe care îi iubește și o iubesc. Este greu să găsești un artist care nu vrea glorie absolută. De obicei artiștii sunt egoiști și sacrifică totul. Cartea de față oferă crâmpeie din acest mister al divei în dialog cu sinele.
     Soliști de operă care scriu literatură nu este apoi un fenomen nou. The Inner Voice: The Making of a Singer de Reneé Fleming, este una din cărțile la care mă refer, ca și la aceea a Catarinei Hancock, poetă și solistă de operă din 

       
Lexington, Kentucky care de curând a publicat I Gave Myself The World, volum de poeme care evidențiază frumusețea analizei introspective și armonia, aș zice conflictuală, dintre arta cântului și a scrisului. Ca și în cazul cărții de față, poemele sunt o conversație între arta sufletului exersat în muzică și arta poeziei, cu toate sinuozitățile inerente. În The Monster I Am Today, faimoasa solistă de operă Leontyne Price vorbește despre viața transpusă în vers și operă. Jacqueline Cobian West, o altă cântăreață de operă recunoscută, a devenit în paralel poetă și autoare de romane de success. Nu m-am gândit niciodată că muzica este coercitivă și că, de fapt, cuvântul este o formă de libertate. Dar pe scenă, într-adevăr, solistul de operă trăiește într-o chingă monstruoasă-- aceea a partiturii, care trebuie interpretată perfect, a vocii care trebuie să sune perfect, a mișcării scenografice perfecte, a concordanței cu orchestra, indicațiile regizorale, ansamblul și ceilalți soliști cu care interacționează. O măsură greșită, o notă falsă, o intrare ratată și tot echilibrul muzical se prăbușește. Pentru un solist obligat prin definiție să respecte regulile de fier ale interpretării muzicale și scenice, cuvântul este într-adevăr o formă de libertate.
     Dar mai este ceva special pe care vreau să îl amintesc aici și anume relația dintre solistul de operă și libretele pe care le rostește muzical pe scenă și care îi modelează practic subliminal expresia verbală. Opera, se spune, este ultimul refugiu al stilului înalt. Atât muzical cît și liric. Silabele libretului operei sunt importante, ele dau solistului abilitatea de a cânta, de a-și trimite vocea către imensitatea sălii de spectacol.
     Legătura dintre poetul-libretist, compozitor și so-list este indestructibilă. Nu era deci posibil ca libretele operelor interpretate peste trei decenii pe scenele operelor să nu își lase amprenta în textele pe care Lucia Cicoare Drăgan le vede ca pe o eliberare de sunete și constrîngerile scenei. Majoritatea poemelor ei sunt practic fundamente textuale lirice pe care în viitor se vor crea sau compune lieduri. Solistă de operă și mai nou regizor de operă, Lucia este și compozitor. Cred că în final va trebui chiar ea să scrie muzica acestor lieduri. Poemele de față sunt texte pentru lieduri sau fragmente de librete ale unor opere posibile.
     Rîndurile cu care se deschide cartea constituie un imn, un te deum de mulțumire--Mulțumirea a bătut la poarta mea / Și tare mult m-a-nveselit venirea ei / De multe ori pe drumuri porneam /S-o caut, să-mi cer iertare /Că n-am ştiut niciodată/ Să-i zâmbesc. // Tremură anul care trece/Ce repede te-ai dus anul meu frumos/Te regret acum şi mâine şi poimâine /Și de-acum mai tot mereu/ Lumea este sunet. /Doamne-Îți mulțumesc! /Văd acum un cer splendid / Chiar de nu e tot senin/Vreau s-ascult mereu, mereu, / Simfonia timpului meu. Lumea fiind sunet, iar timpul fiecăruia dintre noi practic o simfonie unică, nu ne putem oare imagina acele sunete polifonice ale simfoniei personale?...........

mai mult....

   aici M. Roznoveanu II....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Giuseppe Ungaretti] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Maggie Butt] [Gheorghe Schwartz] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Nicoleta Dabija] [Radu Ciobanu] [Branislav Nusic] [Nicolae Coande] [Adrian Grauenfels] [Mircea Petean] [Rosemarie Haines] [Clelia Ifrim] [Zenovie Carlugea] [Mihai Eminescu] [William Totok] [Dan Danila] [George Vulturescu] [Adalbert Gyuris] [Mihaela M.-Stroe] [Adjei Agyei-Baah] [Mircea Pora] [George Schinteie] [Maximilian Menut] [Ion Caraion] [M. Roznoveanu II] [Emil Brumaru] [Florica Bud] [Heinz Uwe Haus] [Dabija&Antonesei] [M. Papastefanou] [Nichita Stanescu] [Caliopia Tocala] [Reiner Kunze] [Victor Ravini] [Fl. Smarandache] [Victor Albu] [Alexandru Cazacu] [Alfred Poplinger] [Sorin Finchelstein] [Johann Steiner] [Mircea M. Pop] [Herbert-W.Mühlroth] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]