|
|
 |
|
|
MIRELA ROZNOVEANU
O Epopee a Vlahilor
Thanas Medi, Ultimul Cuvânt al lui Socrat Buba,
roman, Editura Eikon, 2020.
Traducere din albaneză și note de Oana Glasu
Thanas Medi este un scriitor albanez de naționalitate vlahă care trăiește în prezent în Grecia. Romanul Fjala e fundit e Sokrat Bubës a primit premii naționale în Albania, a fost tradus in limba maternă a autorului, vlah/armâna, apoi în greacă șui recent în română. Romanul a fost comentat ca o po-veste de dragoste fabuloasă; ca un document etnologic și etnografic al unei lumi mitice, exotice, aproape dispărute. Din punctul meu de vedere acestea sunt straturile unui sandwich care au facut pasabil adevăratul mesaj al romanului, la fel de politic și tragic ca și cel din Doctor Jivago de Boris Pasternak.
Vreau să precizez la acest punct că, în Sudul Dunării, Vlahii sunt numiți ca atare, Vlahi, de locuitorii popoarelor în mijlocul cărora locuiesc, dar între ei se numesc Armâni. În Albania, unele grupuri Vlahe/ Armâne se denumesc Rrămănji, cuvânt care își are rădăcina în grecul romaioi, însemnând cetățeni ai Imperiului Roman de Răsărit.
Romanul lui Thanas Medi ne introduce în universul lumii vlahe/armânești, ramura fârșirotă (cele trei ramuri armâne sunt Pindean, Fărshărot și Gramustean), din Epirul istoric, azi aflat în Albania. Ei trăiesc în munții din apropierea Moscopolei, capitala armânilor din Balcani distrusă în 1788 de către albanezii islamizați și trupele imperiale otomane. Indiferent de faptul ca vlahii fârșiroți au fost diferiți de moscopoleni și cultura pe care o reprezintă, vlahii fârșiroți aparțin aceleiași lumi și civilizații armânești din Balcani. Cultura lor are aceeași bază, un funda-ment comun. Că este așa, o dovedește chiar romanul prin capitolele dedicate paftalei regale, la care voi reveni.
|
|
|
|
|
|
|
Ultimul Cuvânt al lui Socrat Buba debutează cu ieșirea populației vlahe de păstori din transhumanță și timpul fără timp, și intrarea într-un timp istoric precis și geografie politică precisă, de natură cataclis-mică comparabilă cu cataclismul Moscopole: Albania comunistă din anii 50-60 ai secolului al douăzecilea, condusă de dictatorul Enver Hoxa. Fără memoria civilizației străvechi căreia îi aparțin, lipsiți de educație, școli, cărți în limba lor, rămași la nivelul culturii mitice și obiceiurilor arhaice aflate sub agresiunea distructivă a prezentului, vlahii din romanul lui Medi au pierdut după 170 de ani sau la a șasea generație sentimentul că aparțin unui popor și civilizații străvechi cu drepturi legitime pe pamântul pe care îl locuiesc. Clanurile sunt legate de ritualuri, limbă, tradiție; fără conștiința că aparțin unei etnii anume, ele devin o masă ușor manevrabilă de cei care dețin puterea politică. Thanas Medi demonstrează prin mijloace românești cum semințiile, popoarele, națiunile cucerite, dislocate etc. care nu își educă generațiile în limba maternă, care nu țin trează conștiința acelui popor sau națiune prin toate mijloacele posibile, nu vor avea șansa să supraviețuiască. Filonul ancestral nu este suficient de puternic pentru a asigura perpetuarea unei etnii în lumea civilizației informaționale devenite și globale.
La inceputul romanului, vlahii transhumanți coboară definitiv din munții Vithkuq/Vitcuci din preajma Korcei, invecinați cu munții Gramos la granița cu Grecia și se asează in valea de lângă Gorița Mare (Gorița fiind unul din multele nume ale orasului transcris Korce/ Korçë/ Goritsa). Orasul se afla la mai putin de 20 de kilometri de Moscopole /Voskopje. Locuitorii Goriței Mari sunt numiți în roman labi – care inseamna albanezi și care vine din Labëria, numele regiunii din sudvestul Albaniei unde este plasată acțiunea. Traducatoarea romanului, care în general a făcut un bun serviciu aducerii cărții din albaneză în română, nu explică din păcate aceste lucruri și în plus, traducând în română toponimii albaneze și vlahe, dezorienteză la lectură.
Clanurile sau familiile de păstori vlahe sunt obligate să participe la colectivizarea agriculturii cu toate urmările ce derivă de aici. Păstorii transhumanți ai colibelor își construiesc o așezare stabilă, intră în colectiv și brigade agricole, participă la festivaluri folclorice operatistice, sunt trimiși la instructaje de partid sau profesionale, dar supraviețuiesc ca o unitate umană de sine stătătoare prin obiceiurile de fier menținute de femeile clanurilor, ca și prin istoriile comune. În numeroase rânduri organele competente ordonă ca numele vlahilor – deveniți inco-mozi prin prezență - să fie șters din cataloage, expoziții etc. La un punct, declarați venetici, se sugerează chiar că vlahii să fie eliminați. Secretarul judetean de partid, oficiali locali continuă persecuțiile și după ce Conducătorul Enver Hoxa (născut în apropiere la Girokaster) a permis vlahilor să întemeieze o așezare lângă Goritsa Mare. Considerați străini pe propriul lor pământ de către albanezi, disprețuiți, jigniti, urmăriți .........
|
|
|
mai mult........
|
|
|
