MIRELA ROZNOVEANU
                      

  Poezia Kirei Iorgoveanu sau Plângând în limba maternă

 

Pe marginea antologiei Buka e fjalëve. Poezi. Pânea di zboarâ. Poezii pi limba armânâ /Përktheu nga aromanishtja/Poezii în limba armână de Kira Iorgoveanu Mantsu. Traducere din armână în albaneză de Spiru Fuchi. (Botimet M&B, Tirana, Albania, 2019)

     Kira Iorgoveanu (Irguvan în armână) s-a născut la 22 septembrie 1948 într-un sat dobrogean (Başchioi) din România. Familia poetei se trage din faimoasa regiune Gramoste din munții Pindului, parte a Epirului istoric. Bunicii materni, născuți la Kavala au emigrat în Cadrilater cu puțin înainte de 1930. În 1971 Kira a absolvit Facultatea de Filologie a Universității București, an în care a devenit redactor la editura Minerva și unde a lucrat până în 1986 când a părăsit România. In Germania, în exil, se căsătoreste cu Yiani Mantsu. Între anii 1986-2007 a fost secretar cultural al Uniunii Limbii și Culturii Armâne (ULCA) din Freiburg și redactor la revista Zborlu a Nostru. În această calitate a participat la congrese europene ale minorităților naționale, la organizarea a cinci congrese internaționale și trei cursuri de limbă și cultură armânească în Germania. A contribuit la toate etapele pregătitoare ale celebrei Recomandări 1333 din 1997 a Consiliului Europei referitoare la Aromanian culture and language/Cultura Armână și limba ei, adoptate de Adunarea Parlamentară europeană din 24 iunie 1997.
     Kira a debutat cu volumul de poeme în limba armână Steauâ di Dor, editura Eminescu, 1983; doi ani mai târziu a debutat în limba română cu volumul de poeme Ramura de Măslin, Editura Cartea Românească, 1985. Au urmat Pirmithi di sumu aumbrea cupaciului, proză în armână pentru copii, Centrul de Studii Aromâne, Freiburg, 1996; Ahapsi Linguisticâ/ Condamnare Lingvistică (poeme în ediție bilingvă armână-română), Cartea românească, 1997; Ainodekam (poemati tru limba armână) --titlu care citit invers înseamnă Makedonia--, Nico, 2013; Curnicea, Pop Verlag, 2017, povești originale în limba armână.

      
Ca editor, Kira are o activitate impresionantă. A ingrijit, înainte de a debuta cu un volum de poeme proprii, o Antologie de poezie populară aromână, Editura Minerva, 1977. În 1982 publică, în colaborare, o antologie din poeziile lui Eminescu, M. Eminescu – Poezii (român-aromân) la Editura Minerva. În 1985 îi apare la editura Cartea Românească antologia Un veac de poezie aromână, cu o introducere de Hristu Cândroveanu. Împreună cu Mariana Bara și Nicolas Trifon semnează o antologie de poezie armână scrisă în secolul 20, în ediție bilingvă franceză-armână, intitulată Noi, poetslji a populiloru njits, Poemi tu limba makedonarmãnã (armãnã)/ Nous, les Poètes des Petits Peuples, poèmes en macédonarman (aroumain), Charleroi: Crombel, 2007. A realizat, împreună cu Yoryi al’Exarhu, o antologie de poezie armână în limba greacă publicată la Salonic în 2019, Antholoyie di Poemati Armaneshti, Avigljitori di zboarã/ φρουροι λεξεων και λογου“, 12 poets armãnji di adzã pri doauã limbi: armãneashti – neoelinicheashti cu un cuvant inainte de Leonidas Embirikos.            
     Volumul de față prezintă o selecție din poemele publicate de poetă în ultimele două decenii (Steauâ di Dor, Ahapsi Linguisticâ/ Condamnare Lingvistică, Ainodekam) traduse în limba albaneză de Spiru Fuchi. Deasemenea oferă o selecție din referințele critice despre poezia publicată în timp, semnate de Mariana Bara, Mihali Prefti, Yorgyi Vrana.
     Antologia Buka e fjalëve. Poezi. Pânea di zboarâ îi ajută pe cei ca mine, care nu știu să vorbească bine armâna, sau pe cei care și-au uitat limba armână maternă, să plângă cel puțin pe armâneashte. Acesta a fost primul gând citind poemul Paradoxuri de pe prima copertă si apoi comentariul de pe ultima copertă semnat de poetul albanez Agron Tufa. Plânsul pe limba sau în limba armână “plândzi pri-Armâneashti” ar putea fi considerat mesajul major al acestor poeme. Dacă armânii nu își mai pot apăra nația în agonie, ca și limba pe cale de dispariție, obiceiurile milenare tot mai uitate; dacă sunt ignorați, asimilați de popoarele în mijlocul cărora trăiesc pentru că pămîntul lor de origine a fost împărțit națiunilor balcanice etc, ei tot mai pot face ceva ca nație: să continue să plângă în și pe limba lor maternă.
     Pânea di zboarâ este metafora pâinii celei de toate zilele, care este a vorbirii (zboarâ) în limba maternă; este o metaforă a plânsului în limba străveche armânească pe care mama mi-a transmis-o și mie dar am refuzat să o vorbesc sub presiunea celor din jur, dar mai ales a școlii unde mi s-a spus că este o limba barbară, a unor oameni necivilizați care nu merită să fie vorbită, o formă stricată a limbii române. Mai tîrziu, la facultatea de filologie, profesoara mea de dialectologie, Matilda Caragiu, și-a dat silința să arunce limba armână în subsolul unui dialect sau regionalism absurd al limbii române, ștergîndu-i din neștiință filologică și lingvistică sau motive politice dreptul natural, acela al unei limbi romanice de sine stătătoare din familia limbilor romanice orientale, o limbă soră sau verișoară a limbii române. Au trebuit ca savanți din Germania, Austria, Statele Unite să repună în ultimele decenii limba armână............

mai mult........

aici Mirela Roznoveanu II........