Liviu Antonesei

                              Liviu Antonsei web                                

 

           LIVIU ANTONESEI

 

                Poeme din primăvară pīnă-n vară

 


      Viața īncepe la cincizecișicinci de ani
  
           
     La șaptesprezece ani ai simțit
     prima oară că viața īncepe,
     apoi la douăzeci și trei. Și īncă o dată
     la rotunzii ani treizeci.
     Și iarăși la treizeci și trei, cifră īncercată
     pentru cei rămași fără pată.
     Iar la patruzeci și cinci, ai fost absolut sigur
     că viața ta īncepe deodată.

     Apoi, a coborīt liniștea albă
     īn trup, a coborīt și īn suflet,
     ca īntr-o catedrală veche, pustie,
     vreme de exact zece ani,
     zece ani de caldă melancolie.

     Și a bătut clopotul īn turlă
     și ai aflat astfel că viața īncepe –
     și nu va sfīrși aici, niciodată, niciunde,
     pentru că e mereu nesătulă.

     Cītă vreme gīndul tău o pătrunde,
     cītă vreme trupul meu nu se-ascunde
     īn plictiseala trecerii, īn secunde...

 


     3 – 4 Martie 2017, īn Iași

 


    To see London, then to die...


   ...sau și mai bine să-ți īnchei călătoria acolo, aici,
   īn metrou, pe Westminster sau pe Podul Londrei...
   sau și mai bine să zbori planat de pe London Eye,
   cu șeitanul de gīt,
   peste Tamisa, peste parcurile regale,
   peste casele olndeze din Oxford Street,
   peste Muzeul Britanic „s-a dărīmat”,
   peste biserici și īntinsele cimitire
   și să te scufunzi, cu el de gīt,
   īn adīncurile negre ale pămīntului...

   Nu punem īntrebarea și nu aflăm răspunsul –
   poporul cărții ne-a īnvățat, dar degeaba,
   sīntem īn era lui care pe care...
   Și noi orbi ne vom scufunda īn marea uitare,
   cu splendoarea Hesperiei care
   nu va fi fost niciodată!

 


   4 Iunie 2017, īn Iași, la Londra...
 



              Glissando


   Nu, nu azi, nu ieri, acum patru zile,
   dar definitiv īn memorie –
   undeva īn mijlocul apei
   și doi porumbei albi se apropie
   și, brusc, devin bleu du ciel
   de parcă, transparenți, trece cerul
   prin trupurile și aripile lor,
   un albastru fosforescent, pe lungime,
   pe deschiderea aripilor și pe īnălțime,
   īnsă toate legănate de timp –
   dar e numai reflexia și refracția apei
   īn care am rămas nemișcat și mut.
   Cea mai frumoasă imagine a vieții
   după umbritul tău cuib –
   amīndouă atīt de palide īn cuvinte!

 


   24 – 26 Iunie 2017, īn Iași ........ 

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dorin Tudoran] [Dan Anghelescu] [Liviu Antonesei] [Bedros Horasangian] [Lucian Vasiliu] [Radu Ciobanu] [Clelia Ifrim] [Theodor Damian] [Mircea Doreanu] [Dan Danila] [Dorin David] [Wolfgang Hilbig] [Bianca Marcovici] [Paul Tumanian] [Persida Rugu] [Leon-Iosif Grapini] [Christopher Kloeble] [Gheorghe A. Neagu] [Hans Dama] [Susann Blochberger] [Adriana Weimer] [Dan Chiriac-Kyre] [Ingeborg Bachmann] [Simion Danila] [Yehuda Amichai] [Veronica Balaj] [Paul Sarbu] [Otilia Hercut] [Ion Haines] [Sonia Elvireanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]