Visez să încep Nemuritorul… într-o dimineaţă proaspătă şi însorită de duminică. Nu ştiu de ce, dar cred că o asemenea carte nu poate fi începută decât în zi de duminică.
Nu încetez să mă mir îndeajuns de asemănarea frapantă dintre spătarele stranelor noastre voievodale cu semnul soarelui, de pildă jilţul lui Ştefan de la Voroneţ, şi spătarul, cu acelaşi semn al soarelui, de la tronul Fecioarei din tabloul lui Mantegna, Madona Victoriei, de la Santa Maria della Vittoria, din 1496 (azi la Luvru). Ce corepsondenţe şi semnificaţii zac aici şi cât de adânc sunt ele îngropate sub aluviunile timpului ?
Tocmai pe asta mă bazez în elaborarea Nemuritorului…: pe ideea că, poate, în ciuda aparenţelor, n-am fost nişte izolaţi aici, ci dimpotrivă, la o răscruce. A existat o continuă circulaţie spre şi dinspre Apus, de negustori, mesageri, mercenari, meşteri, diplomaţi, cărturari, alchimişti, medici, astrologi, călugări, vagabonzi care au vehiculat cu toţii idei, convingeri, erezii, viziuni, obiceiuri, materiale noi, secrete şi tehnici meşteşugăreşti. S-a insistat prea mult, acreditându-se ideea că acest curent ar fi existat aproape exclusiv în şi dinspre răsăritul slav, islamic şi bizantin. Sunt convins însă că el a existat încă mai puternic sub raportul efectelor (chiar dacă nu cantitativ) în direcţia Occidentului. Toată această pastă policromă de înrâuriri n-a putut da însă rezultate monumentale, ca în Apus sau ca în Răsărit, tocmai pentru că ne aflam aici între Apus şi Răsărit, la „bataliştea noroadelor” (V. Voiculescu). Rezultatul a fost particular, ca şi poziţia noastră : această artă singulară, această nouă categorie estetică pe care aş numi-o a monumentalul intim sau tandru.
Mă aflu din nou în „cercul magic” şi e atât de bine aici şi e atât de greu să ieşi pentru treburile multe, mărunte şi de neînlăturat ale zilei. Sunt în primejdie de a fi strivit de bibliografie : mereu apar cărţi noi şi fundamentale în chestiune. Aşa nu voi termina niciodată faza de documentare. E ca şi cum, ajuns pe o culme, vezi în faţă, până departe, alte şi alte culmi, pe care trebuie să le treci........

SEMNAL EDITORIAL: Radu Ciobanu - Crepuscul Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1972 Editura LIMES, Cluj, 2022, Editia a treia, jubiliară
|