Radu Ciobanu

                                                                                                             

Web Design

 

                                CIOBANU RADU - web1

                

            RADU CIOBANU 

                    
                        Efemeride de tinerețe
                                     1973


Primăvară, nelinişte, somnolenţă, irascibilitate, uşoară depre-sie, lipsă de spor în lucru, nemulţumire de mine însumi. Cred că ceea ce mi-ar trebui acum ar fi vreo săptămână de singurătate şi detaşare de toate, într-un loc în care să nu mă ştie şi să nu ştiu pe nimeni.
(2011. Câtă inconştienţă ! O aveam pe Nico, eram împreună şi mă izmeneam aspirând spre singurătate. Încă nu cunoşteam valoarea cuvântului împreună. Azi sunt realmente singur şi ceea ce am obţinut e doar deprinderea de a medita la un anume vers bacovian – „Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod...”)
     *
Nu m-am apucat de treabă. Nu sunt în apele mele. Obosesc. Îmi ard pleoapele. Lizuca a luat şi ea. Azi dimineaţă avea 37,1. Nic e şi ea răcită, mă tem că nici ea nu se simte bine, dar, după obiceiul ei, nu exteriorizează nimic, are grijă de noi, de casă, fuge la şcoală, stă în şedinţe cretine, face cumpărături şi când are o clipă de răgaz, învaţă pentru examenul de grad. Mă simt bicisnic, inutil.
     *
Am multe de scris, şi aici, şi la roman, aş vrea să încerc şi nişte articole. Am apetit de lucru, abia aştept s-o pot face, şi totuşi mă încearcă o stranie abulie. Azi m-am aşezat la masă hotărât să scriu, aveam conceput totul, până şi ultimul cuvânt, dar n-am putut să încep, adică să apuc efectiv stiloul şi să încep. Când l-am luat totuşi, am scris – scriu – rândurile astea.
Mă consolez cu gândul că, dacă în toate zilele astea n-am făcut altceva, măcar m-am gândit la roman. Am ajuns iar să mă încălzesc, să-l simt, să cred că va deveni o carte.
     *
Pentru Nemuritorul albastru, opinia lui André Maurois : „Biograful n-are dreptul să inventeze nici un fapt, nici un cuvânt, dar el poate şi trebuie să dispună de materialele sale autentice precum într-un roman şi să dea cititorului sentimentul descoperirii lumii printr-un erou.”

                                                   
      *
Căutând nişte hârtii, am dat peste versurile mele din urmă cu vreo opt, zece ani. M-a sufocat, recitindu-le, un sentiment penibil. Trebuie neapărat să înving sentimentalismul de două parale, care mă împiedică deocamdată să le arunc. Şi acelaşi lucru va trebui să-l fac şi cu primele proze, acelea care, din fericire, n-au văzut lumina tiparului.
     *
Frumoasă cartea lui Mihai Sabin, Pasărea medievală, de la prezentarea grafică până la detaliul de vers. Epigraful liminar avertizează de altfel că e vorba de o poezie aparte. E, în adevăr, un joc de rafinament cu fenomenele de falsă memorie şi cu sedimentele livreşti. Tonalitatea dominantă este de discret estetism crescut dintr-o, probabil, temperamentală nostalgie a lumii evului de mijloc, evocată prin detalii de recuzită, de atmosferă, de semne heraldice cu semnificaţii mult augmentate. Stilizare inteligentă, subtilă eleganţă a expresiei, muzicalitate elegiacă fără ostentaţie.
     *
Îndoiala, de n-ar roade fără odihnă îndoiala…
     *
Sunt încă departe de a termina Dreptul de a începe, nici n-am început documentarea pentru Nemuritorul… şi mă obsedează de vreo săptămână romanul acela al dăscălimii. Îl văd sub forma unui jurnal intim al unui absolvent repartizat într-o urbe marginală, unde bârfa şi ocheada în ograda vecinului sunt componente cotidiene ale vieţii şi unde, dacă te îndepărtezi cu două străzi de centru, auzi greerii. Nu o monografie a profesiunii de dascăl, ci relatarea obiectivă, crudă, adevărată a destinului unui tânăr de azi, care vine din viaţa unui mare oraş într-o urbe a provinciei terorizată de activişti ignari şi cu perspectiva de a-şi sfârşi zilele printre ei. Problemele profesionale abia schiţate de altfel, ar fi nişte elemente de fundal. Cartea s-ar constitui din ceea ce gândeşte acest om despre el, despre el în raport cu ceilalţi şi abia apoi despre ceilalţi. Un jurnal al cărui principal atu să fie sinceritatea dusă până la ultima ei consecinţă.
Cartea aceasta prezumtivă creşte în mine ca un aluat monstruos. Azi noapte m-am culcat pe la unu, dar din cauza ei n-am putut adormi decât după două. Aud gândurile acestui om, îl văd, îl trăiesc, mă acaparează şi îşi cere dreptul la viaţă. Mă gândesc să încerc să scriu două cărţi – paralel. Să încep după ce rezolv odată povestea cu scenariul (care a început să mă plictisească) şi după ce reuşesc să-mi organizez mai productiv după-amiezele. Sau să încerc – fiind vorba de un jurnal – să scriu în fiecare seară doar atât cât ţine o zi, cu alte cuvinte să ţin efectiv un jurnal imaginar. Ideea e teribil de ispititoare şi nu se cere decât să depăşesc ultimele ezitări şi să-mi fac curaj.
     *
Ortega y Gasset : „Poetul poate să pornească lesne la drum, luându-şi lira la subsuoară, dar romancierul, ca să se urnească din loc, are de învins greutăţi enorme, asemenea circurilor ambulante şi popoarelor în exod. Poartă în spate ............

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Michel Houellebecq] [Nicolae Silade] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Kocsis Francisko] [Theodor Damian] [Visar Zhiti] [Andrei Zanca II] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Nicolas G. Davila] [Liliana Danciu] [Damaschin P-Buia] [Mircea Petean] [Yvan Goll] [Rodica Braga] [Doina Uricariu] [Franz Kafka] [Victor Tarina] [Horia Dulvac] [Miron Kiropol] [Stefan Dumitrescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Geo Galetaru] [Victoria Milescu] [Lucretia Berzintu] [Ion Rasinaru] [Mihai Merticaru] [Alex. O. Vintila] [Georgeta Mocanu] [Valeriu Stancu] [Nicolae Nistor] [Dorian Obreja] [Andrei Toader] [Fl. Smarandache] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Werner Goebl] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]