Radu Ciobanu

                                                                                                              

Web Design

 

                                CIOBANU RADU - web1

                

            RADU CIOBANU 

 
    
                             Ultima împlinire

     „Cei care nu recunosc meritele reale ale cuiva uită că pun astfel în joc nu numai demnitatea aceluia, ci și propria lor demnitate intelectuală.”
                                   Mircea Martin

     Ceea ce mă impresionează ori de câte ori încerc să estimez opera lui Eugen Simion, de la debutul editorial din 1964 până la trecerea în neființă din 2022, nu este atât succesiunea fluentă a proiectelor, cât faptul extraordinar că toate au fost duse la împlinire. La urma urmelor, toți putem avea proiecte, dar puțini deținem forța de a le urmări până la realizare. O constată undeva criticul însuși: „Nu inițiativa ne lipsește, ci forța de a finisa.” Pluralul numește însă aici o slăbiciune identitară a „neamului”, dânsul nefiind nicidecum lipsit de „forța de a finisa” și de a relua proiect după proiect. O făcea cu uimitoare determinare, tenacitate și, nu în ultimul rând, plăcere. În textele lui Eugen Simion se simte voluptatea de a scrie și implicarea afectivă, care fac ca, în comentariile cărților sale, să ne surprindă cuvântul frumos – „carte frumoasă” – rar întâlnit mai ales când e vorba de cărți de critică, epitet evitat de „noua sensibilitate” ca anacronic. El nu e totuși impropriu aici, deși aceste cărți sunt de fiecare dată de un acut interes ce ține de actualitate, cum e și cazul magistralului său eseu - Recurs la natură1 – ultima sa împlinire și, de fapt, subiectul acestor însemnări, care apare, nu cred că întâmplător, într-o epocă nefastă pentru Natura agresată din toate direcțiile de inconștiența devastatoare speciei umane...
     Dar, înainte de a comenta această carte, cred că e corect să relevăm faptul că prestigiul criticului nu își are sursa doar în opera scrisă, ci și în ceea ce putem numi „opera instituțională”, de o amploare unică în cultura noastră. Evocând împlinirile sale de acest tip, nu putem eluda un aspect sensibil, cu puternic potențial polemic, al ținutei sale sociale și anume apolitismul din cauza căruia a fost dezavuat, deontologic contestat, marginalizat, încât răceala conului de umbră care l-a cuprins stăruie încă și azi.

                                                   
Chestiunea apolitismului e delicată și realmente discutabilă în limitele rezonabilului, întrucât, în bulversații ani '90 ai trecutului veac, apolitismul era perceput ca o aparență menită a disimula reziduurile apartenenței la vechiul regim. Cred însă că „apolitismul” lui Eugen Simion nu avea motivații ideologice, ci era o opțiune tactică, adoptată din considerente politice și pragmatice, în aspirația realizării unor proiecte ambițioase. Să convenim asupra evidenței că, fără acest „apolitism”, Eugen Simion n-ar fi avut acces la pozițiile instituționale pe care le-a avut, de unde a putut dispune de niște pârghii a căror eficiență i-au permis să-și ducă la împlinire proiectele impunătoare, devenite valori de patrimoniu, la care generațiile anterioare au aspirat zadarnic decenii la rând: Dicționarul General al Literaturii Române (8 vol.), colecția Opere fundamentale (în curs de editare, cu peste 300 de titluri până acum), Cronologia vieții literare românești (46 vol.), plus enormul proiect al Caietelor Eminescu (23 vol. facsimilate). Desigur, toate acestea nu se puteau împlini decât printr-un travaliu laborios și de durată al unor echipe de intelectuali valoroși, dar inițiatorul, coordonatorul, cel care a monitorizat cu o competență, o autoritate și o prestanță fără de care nici unul dintre aceste proiecte n-ar fi fost împlinit, a fost Eugen Simion. Într-un amplu eseu, ferm și elegant, din „Observator cultural”, criticul Mircea Martin, fără a putea fi contestat de niciun om de bună-credință, așază la locul cuvenit această personalitate, punând un punct definitiv pe i: „Considerând împreună opera personală și pe cea colectivă a lui Eugen Simion, cred, în ce mă privește, că nimeni, nimeni altul nu a făcut mai mult pentru cultura română [sbl. R.C.]: nu doar în ultimii treizeci de ani, dar chiar în întreaga perioadă postbelică. Și mă întreb cine o va mai face sau măcar va încerca…”2
     Revenind la ceea ce am numit „ultima împlinire”, cititorul trebuie prevenit că Recurs la Natură, deși permite o lectură fluentă, clară, agreabilă, bogată în rostiri de o expresivitate memorabilă, este „o lucrare” de o prodigioasă complexitate. De altfel, un fel de osmoză între savoarea eleganței stilistice și austeritatea demersului academic caracterizează întreaga creație a lui Eugen Simion. De complexitatea ultimei sale opere și-a dat desigur seama însuși încă din faza de proiect, altfel nu ar fi simțit nevoia de a adăuga titlului romantic și vag generalizator nu mai puțin de trei precizări: Natura ca obiect estetic ; Cultura privirii ; Studiu de geocritică literară, care apar pe foaia de titlu a cărții. Curios este că, prin folosirea termenului „studiu”, el ține probabil să precizeze că rămâne pe terenul rigorilor impuse de uzanțele academice, dar, pe întregul parcurs al demersului său, îl consideră și-l numește eseu. Nu e nicio incompatibilitate aici, dacă ne amintim de definiția pe care o dau Amos Oz & Fania-Oz Salzberger în admirabilul lor... eseu, Evreii și cuvintele: „Eseul reprezintă un gen literar generator de discuții intense, cu pronunțat caracter panoramic, pe marginea unui set vast de subiecte, dar predispune spre o lectură selectivă, personală și o aplecare de-a dreptul arogantă spre generalizări.”3 .…...                 

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Giuseppe Ungaretti] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Maggie Butt] [Gheorghe Schwartz] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Nicoleta Dabija] [Radu Ciobanu] [Branislav Nusic] [Nicolae Coande] [Adrian Grauenfels] [Mircea Petean] [Rosemarie Haines] [Clelia Ifrim] [Zenovie Carlugea] [Mihai Eminescu] [William Totok] [Dan Danila] [George Vulturescu] [Adalbert Gyuris] [Mihaela M.-Stroe] [Adjei Agyei-Baah] [Mircea Pora] [George Schinteie] [Maximilian Menut] [Ion Caraion] [M. Roznoveanu II] [Emil Brumaru] [Florica Bud] [Heinz Uwe Haus] [Dabija&Antonesei] [M. Papastefanou] [Nichita Stanescu] [Caliopia Tocala] [Reiner Kunze] [Victor Ravini] [Fl. Smarandache] [Victor Albu] [Alexandru Cazacu] [Alfred Poplinger] [Sorin Finchelstein] [Johann Steiner] [Mircea M. Pop] [Herbert-W.Mühlroth] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]