Radu Ciobanu

                                                                                                              

Web Design

 

                                CIOBANU RADU - web1

                

            RADU CIOBANU 

 
                          Colaj memorialistic

     Î
n 2018, Sânziana Batiște și-a antologat creația poetică de o viață în volumul Mușcătura timpului. E o carte absolut remarcabilă, în care cine știe citi poezie distinge în detaliu itinerariul unei existențe literare solitare și singulare, întrucât independentă, neafiliată nici unui „grup de tovarăși” și neomologată de „ierarhiile oficiale”. O outsideră, așadar, însă, cum remarcam la apariția acelei cărți, creatoare a unei Opere care-și justifică întru totul majuscula în fața unui cititor cultivat și onest. Cu studii filologice absolvite la Cluj în 1967, profesează vreme de 33 de ani (!) la Someș Odorhei, în Sălaj. Ca scriitoare hărăzită nu i-au putut fi ușor de suportat, fără să se descurajeze, izolarea și îndelungata lipsă de receptivitate a celor cărora își trimitea scrierile. Au fost ani în care, cum însăși spune, trimitea scrisori la care nu primea decât rareori vreun răspuns. Putem zice că a debutat ca poetă în 1968, în „România literară”, la Poșta redacției, această instituție de mare importanță în viața literară, dispărută azi ca atâtea alte lucruri onorabile, păstrată, dacă nu mă înșel, ca un vestigiu din alte vremi, numai în „Convorbiri literare”. După care are o prezență sporadică prin reviste, fiind remarcată de Ion Gheorghe, Gabriela Negreanu, Nichita Stănescu, Gh. Tomozei, Ștefan Aug. Doinaș, cum se vede, scriitori foarte deosebiți, dar concordanți în privința-i. În 1995, Alex Ștefănescu o descoperă în ipostaza de prozatoare și îi publică în „Flacăra” o primă proză. Editurile au rămas însă lipsite de reacție până în 1999, când „Clusium” îi publică volumul Zodia lupilor, încă sub numele din acte, Felicia Moșneang (sic!). Abia al doilea volum, Miei de lumină, apare în același an, la aceeași editură, sub pseudonimul Sânziana Batiște, cu care rămâne definitiv consacrată în lumea literară. În anul 2000, revine în orașul natal, la Brad, unde continuă să scrie, dar și să-și gestioneze mai gospodărește cele scrise până acum. Colaborările la reviste și aparițiile editoriale sunt frecvente, dar, deși de o incontestabilă calitate, Sânziana Batiște rămâne neasimilată de cercurile selecte. Ceea ce, cu o dezarmantă sinceritate, ea însăși recunoaște și motivează pe propria-i pagină web: „Numele său apare acum în dicționare și antologii literare, ceea ce nu înseamnă, totuși, că este inclusă în ierarhiile oficiale. Este, într-un fel explicabil, de vreme ce a fost întotdeauna o marginală, o rătăcită de generația sa.”

                                                   
      Am reamintit toate aceste repere biografice deoarece anul trecut Sânziana Batiște și-a publicat memoriile în două volume agabaritice, totalizând aproape 1000 de pagini. Nu-mi amintesc să fi fost semnalate, necum comentate undeva. Eludarea cărților valoroase în favoarea altora oarecari, dar cu vogă regizată, e la ordinea zilei, nu mai surprinde pe nimeni. Aici însă cred că eventuala bună intenție a vreunui cronicar va fi fost inhibată și de dimensiunile ediției. Este și acesta un fenomen care în ultima vreme a luat proporții: în viziunea unor autori: prestigiul unei cărți crește direct proporțional cu dimensiunile ei, inclusiv cu greutatea ei fizică. Sunt preferate cărțile spectaculoase, tipărite pe hârtie de bună calitate, dar grea, cu coperte asemenea, gonflate uneori și tehnic (spațieri, font), care devin însă cât se poate de incomode la lectură și, de obicei nu-și justifică fastul. Din această categorie arătoasă fac parte și recentele memorii ale Sânzianei Batiște, cu precizarea că, din fericire, textul rămâne totuși remarcabil și captivant, grație unei formule narative compozite care exclude insinuarea monotoniei soporifice. Voi spune totuși de la început că socotesc opțiunea memorialistei pentru o astfel de prezentare grafică o eroare tactică. „Materia” cu care d-sa se înfățișează e atât de abundentă și diversă, încât putea fi structurată fie cronologic, fie tematic, în două volume rezonabile ca dimensiuni și confortabile la lectură, ea, „materia”, fiind și susceptibilă pe alocuri de reducții. Un detaliu contrariant mi s-a părut și titlul – Și pisica a ieșit din cutie – bizar și parcă impropriu genului abordat. În intenția autoarei el va fi având desigur o noimă, care, în viitura aluvionară a narațiunii, mărturisesc că mi-a scăpat. Dar să luăm lucrurile așa cum sunt.
     Impunătorul demers memorialistic al Sânzianei Batiște e un colaj literar, conceput asemenea colajelor din artele vizuale. El are trei trunchiuri care atrag diverse inserții apărute prin asociații de idei sau de amintiri și care completează, precizează, nuanțează întregul. Memoriile propriu-zise se constituie astfel în primul „trunchi”, care e, de altfel, și partea cea mai densă, epică și elocventă a acestui demers de amploare care atestă implicit vocația de prozatoare, aflată în perfect echilibru cu cea poetică a autoarei. Narațiunea curge gospodărește, cronologic, străbătând etapele firești, copilărie, familie, lecturi, orașul natal, facultatea, profesori, primele scrieri, cenaclul, apoi cei 33 de ani dintr-o așezare profund provincială, etapă a cărei evocare e poate cea mai pregnantă prin dramatismul ei reținut. Emoționantă e și solidaritatea familială, întemeiată pe afecțiune, prezentă chiar și când membrii sunt dispersați. Sânziana Batiște are darul comunicării prin formulări concise, esențializate, capabile să caracterizeze realități foarte complexe, cum e și profunzimea acestei coeziuni, perceptibilă într-o astfel de frază: „... în casa noastră, ultimele bucăți de prăjitură se uscau pe platou, fiecare gândindu-se să le lase celuilalt.” Aceeași modalitate a sublimării unei vaste și complexe realități în fraze sau scurte episoade exponențiale este folosit în evocarea anilor de profesorat provincial, când puterea de rezistență îi era asigurată de iubirea în deplină reciprocitate a copiilor, de scris, de lecturi – era abonată la revistele literare, .
...........

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Dan Danila II] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Dan Danila] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Zenovie Carlugea] [Serban Chelariu] [Savu Popa] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Adrian Grauenfels] [Constantin Arcu] [Sanziana Batiste] [Nicolaie Adam] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Viktoria Kirilov] [Dragos Niculescu] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Ion Haines] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Florin Logresteanu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Krzysz. Dabrowski] [Alexandru Jurcan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]