Radu Ciobanu

                                                                                                              

Web Design

 

                                CIOBANU RADU - web1

                

            RADU CIOBANU 

                    

                        Recuperând libertatea


     Clara Usón (n. 1961) este o scriitoare spaniolă în plină putere creatoare care a debutat ca romancieră în 1998, aflându-se azi la un nivel de notorietate internațională. A studiat dreptul și a profesat avocatura, pe care a abandonat-o în cele din urmă pentru a se dedica scrisului ca soluție existențială, de supraviețuire, după experiențele tragice prin care a trecut în tranziția spre democrație, survenită după relaxarea dictaturii lui Franco și decesul „generalissimului”. A fost o etapă când, ca și aceea de la noi, de după 1989, a dus la fenomene păguboase, precum, printre altele, eroarea de a confunda libertatea cu libertinajul, căreia i-au căzut victime în primul rând tinerii, cum la vremea aceea era viitoarea romancieră însăși. Acesta este și răstimpul evocat în romanul ei din 2018, Asasinul timid, apărut acum și la noi, despre care nu putem însă vorbi fără a ne referi la anterioara apariție în română, cea din 2017, romanul Fiica Estului, pe care autoarea l-a încheiat în 2012. Între cele două cărți s-au scurs, deci, șase ani, timp în care amintirile de tinerețe ale autoarei nu s-au stins, dimpotrivă, au lucrat în subconștient, devenind presante și cerându-și ecloziunea. Au rămas totuși suficiente legături explicite sau subtextuale între cele două opere, care provin din însăși structura sufletească a romancierei și sunt ușor detectabile grație obiceiului ei de a-și suspenda câte o clipă narațiunea pentru a medita asupra a ceea ce tocmai face, dar și asupra romanului, a scrisului, a propriului rost, până la încercări de a găsi răspunsuri la chestiuni abisale, precum sensul a ceea ce este, a ființării.
     Astfel, în Fiica Estului, Clara Usón ține să își prevină cititorii că e vorba de un text hibrid, realitate și ficțiune, dar care nu trebuie citit nici ca biografie, nici ca eseu, ci ca roman. Asemenea precizări se fac îndeobște când există riscul ca excelența artei literare care caracterizează textul să rămână în umbră, excedată de forța emoțională a unei trame epice hiperrealiste. Romanul scriitoarei spaniole are ca pivot totuși o biografie tragică, a unui personaj real, a cărei relatare animă în jurul său o întreagă galerie de personaje de asemenea reale, angrenate în războiul sârbo-croato-bosniac din anii '90. Pe scurt: Ana Mladici este medicinistă, în pragul absolvirii facultății. E o ființă sensibilă și cultivată, dar a fost educată în anturajul și în spiritul naționalismului tribal.

 

                                                   
Își idolatrizează tatăl, generalul Ratko Mladici, naționalist feroce, iar iubirea e reciprocă, tatăl își divinizează fiica. Afecțiunea și comunicarea dintre ei sunt fără fisuri și, paradoxal, de o mare frumusețe umană. Dar în plin război, Ana are revelația devastatoare că tatăl adorat este o bestie, iar lumea civilizată îl consideră criminal de război. La început nu crede și intră într-o derută totală, dar când dovezile devin de o evidență imposibil de contrazis, se sinucide. Acesta este, redus la extrem, firul epic al cărții, care, sub aspect narativ, este roman istoric pur, iar prin excursurile analitice și (auto)reflexive e un amplu eseu psihologic a cărui concepție, constând în asimilarea propriei ființe în substanța epică și ideatică a cărții, e devoalată de autoarea însăși în Epilog: „Este doar părerea mea și, la urma urmei, cine sunt eu? Un personaj de roman. Cel care scrie aici a dat într-o zi peste știrea despre tragica moarte a Anei Mladici. Din curiozitate, a cercetat, a investigat, a căutat răspunsuri, a evaluat zvonuri, a comparat date și din toate astea a imaginat o explicație din care fac și eu parte.”
     Nu altfel a procedat și în configurarea romanului Asasinul timid: „din curiozitate, a cercetat, a investigat, a căutat răspunsuri...” etc. Doar că aici lucrurile s-au petrecut nu doar din curiozitate, ci și din nevoia de defulare a unor amintiri apăsătoare, autoarea fiind efectiv și mult mai profund implicată în narațiune. Cum ziceam, adolescența și tinerețea ei aparțin tranziției spre democrație, când unui regim dictatorial i s-a substituit treptat unul permisiv, iar faza îi este cât se poate de cunoscută și cititorului român: „Spania era o țară care uimea întreaga lume, ce miracol poporul spaniol, miniștrii lui Franco, aceiași care înăbușiseră manifestațiile cu gloanțe, transformați brusc în campioni ai democrației!” În același timp, tinerii își dezavuau „bătrânii” considerați fără discernământ complicitari ai vechiului regim și își căutau libertatea într-o viziune proprie, în care ea se pervertea insidios în libertinaj. Epoca e resuscitată tot prin personaje reale istoric, unul dintre ele - cel principal, de fapt, alături de autoare - fiind Sandra Mozarovski (n. 1958), care și-a scandalizat familia jucând încă de pe la cincisprezece ani în genul de filme del destape, gen cinematografic care l-a premers pe cel curat porno, a cărui putere de seducție stătea în „descoperirea prin dezbrăcare”. Sandra devenise o virtuoză a dezbrăcării, iar numele ei era aureolat de zvonul legăturii cu succesorul lui Franco, regele Juan Carlos, dar își trăia drama ei, aspirând să facă studii de actorie și să ajungă o artistă adevărată. Vis nerealizat, deoarece a murit la optsprezece ani, căzută de la etajul casei proprii la ora trei din noapte, în condiții suspecte, de unde o nouă viitură zvonistică: salt sau o cădere care putea fi și provocată? Și odată cu asta, romanul dobândește o ușoară nuanță detectivistică asumată de autoare.
     Arta Clarei Usón stă în modul ingenios în care se introduce pe sine în narațiunea care trece la persoana întâi: „Între paisprezece și optsprezece ani [Sandra] a jucat în douăzeci de filme. (Ce făceam eu la vârsta ei? Citeam romane și mâncam semințe la școală, mergeam la schi iarna și la plajă vara, citeam și mai multe romane și mâncam și mai multe semințe, singură în camera mea. Rușinos!)” Dar curentul tranziției o absoarbe, iar ea se abandonează curentului ...........

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Rolf D. Brinkmann] [Nicolae Silade] [Michel Houellebecq] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Visar Zhiti] [Franz Kafka] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Kocsis Francisko] [Andre Breton] [Andrei Zanca II] [Theodor Damian] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Doina Uricariu] [Nicolas G. Davila] [Adrian Grauenfels] [Clelia Ifrim] [Victoria Milescu] [Liliana Danciu] [Rodica Braga] [Miruna Muresanu] [Bianca Marcovici] [Ion Haines] [Mircea Petean] [Zorica Latcu] [Miron Kiropol] [Dorian Obreja] [Yvan Goll] [Stefan Dumitrescu] [Paul Leibovici] [Andrei Zanca III] [Mihai Merticaru] [Irina Lucia Mihalca] [Victor Tarina] [Fl. Smarandache] [Andrej v. Amady] [Werner Goebl] [Hans Dama] [Ada Stuparu] [Theodor Rapan] [Horea Porumb] [Daniel T. Moran] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]