 |
|
|
VICTORIA COMNEA
REMEMORĂRI, IMPRESII și ECOURI
la o nouă traducere a Divinei Comedii
După o întârziere inexplicabilă, poștașul mi-a adus, în sfârșit, cele trei volume ale Divinei Comedii, apărută la Roma, Editura ARACNE, 2023, cu o dedicație din partea traducă- torului, nimeni altul decât distinsul italienist și critic literar Geo Vasile. Așa am pornit la redescoperirea poetului floren- tin și a monumentalului său univers.
Cu trei ani în urmă, în 2021, Italia sărbătorea împlinirea celor șapte sute de ani de la moartea celebrului Dante Alighieri, poet, filozof, savant, om politic și chiar militant activ. În importanta sa funcție de Prior, alături de ceilalți Priori ai Florenței s-a opus repetatelor încercări de amestec ale papei Bonifaciu al VIII-lea în treburile orașului, ceea ce a stârnit furia și ura acestuia. Amendat cu 5000 de florini, exilat și chiar condamnat la moarte prin ardere pe rug, Dante a traversat o lungă și neagră perioadă de rătăciri, o navă „fără cârmă, purtată spre necunoscute țărmuri și porturi de vântul pe care îl suflă în pânze amarnica sărăcie”. Totuși, în ciuda acestor condiții precare, poetul sfâșiat de dorul Florenței și-a continuat, realizat și definitivat opera sa cea mai importantă pe care și-a intitulat-o Commedia. Într-o scurtă introducere, Geo Vasile ne reamintește că această capodoperă va deveni cunoscută ulterior în întreaga lume sub numele de Divina Commedia, grație prozatorului și poetului umanist Giovanni Boccaccio, prieten cu Petrarca, comentator și biograf al lui Dante. În 1308, Infernul circula deja prin numeroase copii, în 1313 era terminat Purgatoriul. Doar Paradisul a putut fi cunoscut abia după moartea lui Dante, 1321. Ca fapt divers, menționez că posteritatea ar fi fost privată de ultimele cânturi ale Paradisului, dacă o rudă a poetului n-ar fi avut un vis în care însuși Dante, din lumea de dincolo, i-a indicat locul anume în care pusese foile pe care scrisese acele cânturi: o firidă acoperită cu un covor într-un palat din Rovenna.
Opera lui Dante a fost onorată nu doar prin sutele de ediții din Italia și alte sute de traduceri în aproape toate țările lumii, ci și prin numeroasele studii, analize și interpretări apărute secol după secol, până în zilele noastre.
|
|
|
|
|
|
|
Pe lângă cultura filozofică și teologică, Dante poseda perfect și științele timpului său. Totuși modelul de univers propus de el în Divina Comedie diferă de cel pe care acesta l-a asimilat din cultura timpului său. În acest sens, există la noi un eseu insolit semnat de Horia-Roman Patapievici, Ochii Beatricei, București, Editura Humanitas, 2019. Ca răspuns la întrebarea cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, autorul traduce viziunile poetului florentin prin termenii preciși ai geometriei și astronomiei, apelând și la cele mai noi teorii din domeniul matematicii.
Datorită vastelor sale cunoștințe, genialul poet a reușit să dea un contur perfect al contemporaneității așa cum a trăit-o: evenimente, personalități istorice, oameni, iubiri nefericite, racile, păcate, religie, viziuni medievale despre lumea de apoi, date furnizate de științele vremii, mituri păgâne, legende creștine... Toate acestea se constituie într-un ax pe care Dante și-a centrat spirala ascensională a poemului, imaginara sa călătorie din tenebrele Infernului, la seninătatea armonioasă a Purgatoriului spre deplina iluminare, alături de iubita sa Beatrice, în limpedea, profunda, divina chintesență a Paradisului.
Geo Vasile mărturisește că și-a început laborioasa muncă a traducerii celor paisprezece mii două sute treizeci și trei de versuri ale Divinei Comedii „sub zodia nefastă a flagelului Covid-19 care a afectat milioane de oameni la nivel global”, dorind și fiind decis să „exorcizeze” această pandemie printr-o „nouă versiune în limba română a capodoperei literaturii italiene”. Lăudabilă intenție și, în final, la fel de lăudabilă reușită.
În România, opera ilustrului florentin a cunoscut mai multe traduceri. Prima a fost oferită de eruditul poet, traducător, etnolog și hermeneut George Coșbuc (cum îl definește Radu Cernătescu, Literatura luciferică, București, Ed. Cartea Românească, 2010, cap. Coșbuc neștiutul, p.152), ediție retipărită și adnotată de profesorul și reputatul italienist Alexandru Balaci, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956, o ediție de lux, cartonată, care beneficia și de ilustrații reproduse după Gustave Dorč. (Coincidență sau intenție providențială, ca exemplarul meu cumpărat dintr-un anticariat să poarte o dedicație, chiar pe ilustrația care îl reprezenta pe Dante Alighieri în viziunea lui Gustave Dorč: O mică amintire de la aceia care te iubește, semnată Angela și datată, 18.XII.956. Interesant acest mesaj peste timp trezind imaginea Beatricei, a femeii adorate de Dante, a femeii înger, la donna angelicata.)
Geo Vasile mai menționeză și versiunile în limba română semnate de profesorul italienist Alexandru Marcu, 1933-1934, traducerile lui Ion A. Țundrea, Eta Boeriu, George Buznea și surprinzătoa- rea versiune semnată de un italian stabilit în România, Giuseppe Cifarelli, Craiova, Editura Europa, 1993, coperta și ilustrațiile fiind semnate de minunatul grafician Marcel Chirnoagă.
Anul 2023 ne-a oferit, iată, această nouă versiune a tripticului dantesc în tălmăcirea lui Geo Vasile care s-a bucurat de aprecie- rea unora dintre cei mai importanți oameni de cultură din țara noastră.
Într-o bună tradiție a italieniștilor noștri, ilustrată ...............
|
|
|
mai mult....
|
|
|
