Clelia Ifrim

                                                                                                              

Web Design

 

                                  Clelia-Ifrim-- web

                       
               
CLELIA IFRIM

                 

                     Jocul cu pietricelele de cuarț
           

     Ca tipologie de spațiu poetic, deşertul este un loc ideal pentru poezia adusă sau luată de vânt. Cutumele vântului, legea lui scrisă pe nisip este miza cărții lui George Schinteie „Deşertul de cuarț ‒ poeme în bătaia vîntului ‒”, în traducerea Gabriellei Danoux „La Desért de Quartz ‒ počmes au gré du vent ‒” (ediție română / franceză, editura Cosmopolitanart, Timişoara, 2023).
     Ca spațiu pshio-social, transformat pe rând dintr-o geografie a sentimentelor, dintr-o iluzorie percepție a culorilor sau dintr-o golire totală de sine, acest spațiu poartă toate amprentele anonimului.
     Fără început (toate poemele se deschid cu o literă mică) şi fără sfârşit (nu există nici o punctuație în toată cartea), aceste „fragmente” fac parte dintr-un singur poem închinat pietrei iubirii, în cazul de față, piatra de cuarț. Este de asemenea un poem-carte dedicat şi pietrei timpului, cuarțul folosit în optică şi ceasornicărie. Arta de a „închega” timpul într-o formulă de bijuterie anonimă, ține de ceasornicar, aşa cum sună titlul unui alt volum de poezie al lui George Schinteie, „Umbra ceasornicului”. Este de fapt o formă infinită de căutare a sinelui. „Plecasem din mine”, spune George Schinteie în poemul „În urma mea cuvintele”. Deșertul se naşte şi prin această golire de sine prin sine. Golirea clepsidrei din cartea „Deșertul de cuarț” ține de măsura timpului personal sau a lumii. Măsura cea mică face parte din măsura cea mare: 

       „mi se părea lumea ca o pasăre
        de cuvinte dintr-o clepsidră
        eliberată de timp”

     O retrospectivă a timpului personal, adaptat cosmic la marile cicluri de revenire a ceea ce a fost odată, cândva, timpul copilăriei, timpul dragostei, femeia toamnă ...duce în cele din urmă la un abandon în timp: 

      „vîntul aleargă prin sufletul meu 
       ca un copil după fluturi”.
 

       
     În deşertul din cartea lui George Schinteie nu sunt calendare. Timpul din clepsidră este doar o poveste de nisip. Transparența sticlei, a clepsidrei în sine, te lasă doar să priveşti curgerea continuă.
     În nisipul scurs dintr-o parte în alta sunt şi umbrele păsărilor, florilor, a bobului de rouă sau umbra trenului. Toate sunt posibile umbre identitare ale omului care le poartă din alte vieți:

       „mă mir în oglindă cum 
       se-ndepărtează umbra mea
       într-un mers continuu”

     Ce înseamnă sinele ? Un alter-ego, corpul astral, transparent, sau umbra?
     În cartea lui George Schinteie căutarea sinelui este de tip „paradoxul gemenilor”, ca unitate de timp, între umbră şi omul real. Unul dintre cei doi frați gemeni/surori, adică umbra, pleacă înainte. Avansul ei de timp şi spațiu este recuperat în mod ciclic, din când în când, de cel/ cea, care o urmează şi o ajunge, contopindu-se cu ea. Îmbrățişarea şi regăsirea lor ține o secundă, doar atât cât trece un fir de nisip prin zona zero a clepsidrei. Despărțirea lor ține o eternitate: 

       „viețile curgeau lin din una în 
        alta ca o lumină cernută prin cele
        două sfere ale clepsidrei”

     Parafrazând titlul cărții de care am amintit la început
„Umbra ceasornicului” cred că putem vorbi şi despre umbra clepsidrei. Fiecare fir de nisip trecând prin zona albă, zona zero a clepsidrei, trece şi prin zona zero a timpului, trăgând după el şi umbra sa. Şi dacă acest conținut de nisip are umbra sa, inevitabil, şi forma, clepsidra, are umbra ei. „Iluzia în doi”, ca o transparență a umbrei față de real, funcționează în secunda întâlnirii, o secunda de iubire, şi în dorul eternității, dragostea fragilă şi dragostea forței, distrugându-se una pe alta, ca şi cele două emisfera ale clepsidrei, răstrăsturnându-se una în alta. Este o clipă de deşert total, unde vântul suflă în voia lui din toate părțile, şi astfel „timpul care ucide toate amintirile” face parte integral din jocul cu pietricelele de cuarț. 
     Stilistic şi tematic, cartea lui George Schinteie este un amalgam, un joc de „puzzle” o beatitudine de iluzii, sentimente, peisaje afective şi reale, ca un „vis nevisat”. O dorință creativă, bine hrănită în timp, lăsată în voia ei, este aceea de a se amesteca „cu tot felul de păsări”. Jocurile pasăre-om sunt solare sau lunare, jocuri de cuvinte şi culori, sau supuse ploii „care s-a cuibărit în cuvintele mele”. Toate poemele sunt jocuri cantabile şi

       „ideea de femeie trece printre 
       copaci ca o toamnă bătută de vînt”............

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Giuseppe Ungaretti] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Maggie Butt] [Gheorghe Schwartz] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Nicoleta Dabija] [Radu Ciobanu] [Branislav Nusic] [Nicolae Coande] [Adrian Grauenfels] [Mircea Petean] [Rosemarie Haines] [Clelia Ifrim] [Zenovie Carlugea] [Mihai Eminescu] [William Totok] [Dan Danila] [George Vulturescu] [Adalbert Gyuris] [Mihaela M.-Stroe] [Adjei Agyei-Baah] [Mircea Pora] [George Schinteie] [Maximilian Menut] [Ion Caraion] [M. Roznoveanu II] [Emil Brumaru] [Florica Bud] [Heinz Uwe Haus] [Dabija&Antonesei] [M. Papastefanou] [Nichita Stanescu] [Caliopia Tocala] [Reiner Kunze] [Victor Ravini] [Fl. Smarandache] [Victor Albu] [Alexandru Cazacu] [Alfred Poplinger] [Sorin Finchelstein] [Johann Steiner] [Mircea M. Pop] [Herbert-W.Mühlroth] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]