Viorel Dadulescu

                                   Viorel Dadulescu web

                                                                                                    

                     VIOREL DĂDULESCU


                      
                            
Trotuare de duminică
         

           
      Īntr-o dimineaţă de duminică - una dintre acele zile īmbīcsite de căldură, cīnd oraşul e gol şi pe stradă se aud doar paşii rarilor trecători care calcă leneş pe celălalt trotuar - aerul era atīt de fierbinte īncīt nu doar că era greu de inspirat, dar şi făcea valuri tremurătoare, care īţi dansau īn faţa ochilor, şi din ele răsăreau aievea figuri estompate, pentru ca apoi toate să dispară aproape imediat, absorbite de masa aceea de lumină necruţătoare.
      Imaginea i se reflecta īn vitrina pe pervazul căreia se aşezase şi īn ea se vedeau doi oameni, īmbrăcaţi īn cīte un palton jerpelit, unul ceva mai īnchis la culoare decīt celălalt, dar sprijiniţi pe o singură pereche de cizme imense, din gumă.
     - Şi o să vină, şi o să vină, chiar acum o să vină īngerii bălani, l-am auzit şi vorbele i se īmpleteau cu litania ce răzbătea din radioul enorm pe care īl ţinea de mīner: Domnului să ne rugăm... S-a īntrerupt pentru o vreme ca să bea cu lăcomie din sticla de bere de pe pervazul vitrinei, şi apoi a reluat, parcă īntremat:
     - Un īnger o să vină, doi īngeri o să vină, ba chiar trei īngeri bălani o să vină, iar radioul l-a completat: Domnului să ne rugăm...
      Pentru o clipă am bănuit că era una dintre alcătuirile plăsmuite de lumina prea fierbinte, şi m-am străduit să-l ignor, trecīnd repede pe līngă vitrină, dar s-a dovedit că mă īnşelam, deoarece mi-a spus:
     - Prietene, ei tu, prietene, da tu, tu ăla de mer-gi aşa de iute, unde te grăbeşti, stai şi dă-mi o ţigară, stai şi n-o să-ţi pară rău, căci acum, chiar acum vor veni īngerii bălani.
      Năucit, m-am īndreptat mecanic spre el, crezīnd că poate mă īnşel, iar cīnd voi ajunge līngă geamul cu doi oameni īmbrăcaţi pīnă la brīu īn paltoane, ce stau īnfipţi īntr-o singură pereche de cizme, ei vor dispărea, absorbiţi de valurile tremurătoare de căldură.


Īnsă, cīnd am ajuns īn apropiere, s-a dovedit că totul era cīt se poate de real: unul dintre cei doi a luat cu o mīnă murdară ţigara, şi-a aplecat uşor capul īnconjurat de o aureolă de plete īncīlcite, a aspirat flacăra brichetei şi a īnghiţit lacom o gură bună de fum de parcă ar fi fost aroma tămīiei răspīndite dintr-o cădelniţă, iar apoi l-a suflat spre cer cu putere, formīnd īmprejurul lor un fel de ceaţă transparentă, care i-a īnvăluit. Unul dintre ei a rostit cu satisfacţie:
    - Aşa da. Ei, aşa da, aşa mai merge, mulţam fain, iar radioul uriaş de līngă el i-a ţinut isonul: Domnul fie lăudat...
     Nebunul ăsta există cu adevărat, ascultă slujba de duminică la radio - mi-a trecut prin cap, şi, parcă pentru a-mi da dreptate, din radioul acela monstruos s-a auzit imediat: Şi iartă-i lui Doamne toate păcatele, pe care le săvīrşeşte cu gīndul sau cu fapta...
   - Cu plăcere, să-ţi fie de bine, i-am zis uitīndu-mă īncă zăpăcit la el.
   - Du-te, du-te acum, imediat īngerii bălani vor trage coloptele cele mari, du-te, du-te nu mai īntīrzia, īngerii bălani te aşteaptă, m-a īndemnat el, şi vocea-i cīntătoare i-a fost acompaniată de dangătul tot mai puternic al clopotelor, de nici nu mai se putea şti de unde se aud, din turla bisericii de peste drum sau din radioul acela ciudat.
     L-am lăsat acolo, pe pervazul vitrinei, şi am īnceput să străbat cu greutate aerul prea īncins, dar n-am apucat să fac prea mulţi paşi, căci, de sub o caschetă albastră, ivită brusc īn faţa mea, coborītă parcă din soarele ce ardea nemilos, s-a auzit:
    - Bună ziua. Agent de poliţie Mureşan vă deranjează. Vă rog să veniţi cu mine să lămurim o chestiune.   
    - Cine, eu? am zis speriat, īntorcīndu-mi capul īn spate, cu speranţa că acolo se mai afla cineva, cineva căruia īi fusese adresată chemarea. Dar, nu numai că nu era nimeni, dar chiar şi nebunul şi radioul lui imens dispăruseră nu se ştie unde, iar strada era pustie de tot. N-am avut ce face, şi i-am răspuns pe un ton care se voia hotărīt:
    - Dar de ce? Am īncălcat legea cu ceva?
    - Nu, nu, vă rog să nu vă faceţi probleme. Trebuie doar să reconstituim un furt calificat, şi o să vă rog să fiţi martor, asta e procedura, a īncercat el să mă liniştească, īn timp ce pe cămaşă īi apăreau pete mari şi ude.
   - Dar, pe mine nu m-a furat nimeni... calificat..., am spus, īncercīnd să scap de invitaţia venită de sub cascheta albastră.
    - Da, da, dar ştiţi, trebuie să facem reconstituirea şi asta nu se poate face fără un martor. Este neapărată nevoie de un martor, aşa ne cere legea. Este foarte simplu pentru dumneavoastră. Uitaţi, dīnsul a furat un casetofon dintr-o Dacie galbenă şi acum trebuie să reconstituim fapta, spuse arătīnd īnspre un tip subţirel şi blonduţ, care se ivise, cine ştie de unde şi cīnd, chiar līngă el.
   - Păi cum aşa, lucraţi şi azi, īn ziua de duminică? l-am interogat cu neīncredere, privind uimit spre noua apariţie. .…....

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Miron Kiropol] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Iulian Boldea] [Liviu Ioan Stoiciu] [Ion Neagos] [Traian Stef] [Doina Popa] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dan Florita Seracin] [Eugen Dorcescu] [Daniela Radu] [Victoria Comnea] [Nicolae Iuga] [Dinu Virgil] [Ela Jakab] [Dan Anghelescu] [Julien Caragea] [Dan Chiriac-Kyre] [Viorel Dadulescu] [Mihaela Albu] [Vasile P. Tomoiaga] [Aurelian Sarbu] [Nicolae Coande] [Sonia Elvireanu] [Dana Gheorghiu] [Iulian Chivu] [Boris Marian] [Geo Vasile] [Christel Ungar] [Carolyn M.Kleefeld] [Petru Hamat] [Hans Dama] [Mirel Brates] [Aurel I. Brumaru] [Mariana Moga] [Victoria Milescu] [Valeriu M.Ciungan] [Paul Sarbu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]