|
cuvântul rostit
la facefrea lumii...
Dezbrăcat de frică
fără sceptru , fără trâmbițe
în glas ,
Iov, singuratec în ploaie
mă chema la o mărturisire
Istovitoare
Cu lașitate, mă îndepărtam pe o navă
din cuvinte plutitoare
între marea judecată
și apoi.
HAPPPY FACE
În plin ospăț,
Cântecul păsării temute
Defăima virtutea mesenilor serii
Trecători prin amor și beție ,
cântau:
vino străine, la masa
cu fecioare și carafe grele de vin
sătui de lege să bem
puterea trufiei
multe-am văzut în căile nostre
primejdii scăpate din frâu
ne-au mântuit nădejdea...
Hai să-mpărțim frățește
vremea din urmă
și vă-ndemn,răsplătiți
viclenia de seară
ocară morții să dați !
Pasărea, iat-o ,soarbe
din cupe umplute cu bine și rău
cântă și-ncepe să moară
cu suflet de om.
CAI DE OMĂT
Vânători de timp eram,
nu mai știam drumul înapoi
spre Adam și Eva
galopam împreună pe șaua calului
hrănit cu vin , omături și furtună
ziua trosnea a ghindă coaptă,
din când în când, la răscrusci înghețate,
urletul unui lup,
ursitoarele-și mușcau limba ,
nimic nu se-mplinea
din cele rele proorocite
până când plecarea ta
m-a văduvit de piesele de șah câștigătoare
cârjele așteptării
stau cruciș
între pământ ți cer,
așvrea să strig, sunt aiiici,
săgetător de timp și drum.
|
