Elina Adam

                                                                  

                ELINA ADAM
                                                       

 

              vindecare
 

licăririle de gând se făceau ninsoare,
fugă de vânt, frunze și ploi,
acolo, între trupurile noastre înțepenite,
în care creșteau lumânări
pentru ceea ce fusese deja ucis.
eu știam, dar nu mă puteam desprinde
mintea ta era mai presus,
inima mea dorea mult mai mult decât
ar fi putut buzele să rostească
picioarele să umble
ori pleoapele să-nchidă.
atunci ai spus da,
și-am plecat lipiți
ca să ardem lumânările acelea
până la ultima picătură.
cenușa ori mirosul lor
mi-a trecut azi prin față
ca un nu-știu-ce de demult
și am putut să privesc,
ba chiar să miros,
să stau la distanță
ca în fața unui tablou.
și atât.
 

           dincolo
 

cu fața în sus, doar în sus,
privesc cerul de dincolo de zidul acesta
care mă oprește să văd
și totuși, eu privesc cerul cum se insinuează în
sângele meu ca o poveste fără umbră,
ca o tușă de zăpadă albastră…
ferice de cel ce poate vedea dincolo de ziduri
de zăbrele, de porți,
ferice de cel ce, cu ochii închiși,
zămislește lumini pe-ntuneric
și se ridică deasupra acestor forme concrete,
pendulând între o inimă și cealaltă,
înghițind timpul ca o alunecare interioară pe șine.
e-o călătorie lungă, așa mi s-a spus,
nu cred că-i vei rezista,
nu-i pentru oricine.
e o ieșire din trup și o căutare fără teamă
a celuilalt în tine…

      
            de aceea
 

uneori ești așa de îndepărtată,
încât mi se pare că nici un fur ori tulbur
nu mi te va mai putea aduce vreodată înapoi,
deși ai putea călători pe mare
ca o icoană de minuni făcătoare.
 
te-am învelit în pânză și te-am îngropat
într-o zi fără început și fără sfârșit
ca ziua de azi,
în mijlocul căreia, iată, stau, țintuită de șerpi mitici
precum heruvimul din mijlocul grădinii
de focul cel veșnic.
 
aș vrea să-mi trec glezna subțire de iconoclast
peste amintirea ta ferecată
și s-o sfărâm în aspre pulberi,
dar mă tem că anotimpul care va veni
va rodi iar cu și despre tine.
 
de aceea, mai bine aprind o candelă
și-mi răstignesc toate-ntrebările în fața ei
așteptând să se stingă ori să se prefacă-n cuvânt
tu, icoană dintr-un veac interior nestricat,
călătorind pe apele din inima mea
ca pe aripi de fluturi,
jertfă la ospețe udate cu lacrimi mari,
afierosire de vânt…

 

             încă
 

o bătaie de inimă îmi iese ca un abur dintre coaste,
licărirea unui gând stingher,
ori șuierul nătâng al unei păsări uitate…
mă aplec să-mi leg sandaua singuraticei mele memorii,
n-aș vrea să pier de tot,
nu sunt pregătită pentru lacrimi, nici pentru eter
mă vor primi ca pe o lună spânzurată înainte de vreme,
visând un vis neterminat,
nici lumina nu-mi va fi întreagă,
am risipit-o prin peregrinările dintr-un secol uitat.
așa că mai lasă-mă să-mi aranjez
și sandaua cealaltă,
merinde de drum am în aceeași inimă
cu care am străbătut sufletul tău
de la un capăt la celălalt.
 

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Yusuke Miyake] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Radu Serban] [Miron Kiropol] [Radu Ciobanu] [Andrei Zanca II] [Monica G-Maclean] [Iulian Boldea] [Irina Petras] [Dan Danila] [Andrei Zanca III] [George Cabas] [Gheorghe Simon] [Iosif A. Brodski] [Liliana Danciu] [Mihaela Babusanu] [Elina Adam] [Eugen Dorcescu] [Virgil Diaconu] [Marian V. Buciu] [Ion Neagos] [Ion Tudor Iovian] [Leon Iosif Grapini] [Rodica Braga] [Paul Leibovici] [Alexandru Uiuiu] [Dragos Niculescu] [Irina Lucia Mihalca] [Boris Mehr] [Sonia Elvireanu] [Urs Heftrich] [Werner Goebl] [Guner Akmolla] [Vasile D. Marchis] [Angela Burtea] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]