Elina Adam

                                                                                                              

Web Design

 

                                     Elina Adam - web

       

                      ELINA ADAM


                                       Anastasia
     

      Sângele pulsa în zăpadă, temător, ca o pasăre rănită care simte apropierea vânătorului. Era chiar în ochii lui, aproape că-i simțea mirosul, broboane de sudoare îi înveleau fruntea și o stare ciudată i se înfigea în gât ca o gheară. Curiozitatea îl făcu să se apropie, nu fără să-și reproșeze, găsind justificări în același timp: de ce ar fi asta treaba lui? De ce, dintre atâția, ar trebui să se oprească tocmai el? Toată viața fusese un om obișnuit, nu i-a plăcut niciodată să iasă în evidență, la serviciu era un angajat foarte bun care îndeplinea obiective și bifa zilnic sarcini. După job, nu mai era treaba lor.
      Noaptea îl privea prin ochiul unei păsări singuratice, care îl țintuia cu uitătura ei aspră. Parcă ființa aceea cu pene, așa, cu privirea ei obsedantă și rotitoare, îl întreba: Ce ai de gând să faci? O să treci nepăsător pe lângă ea? Stați toată ziua cu ochii în ecranul ăla nenorocit, sunteți goi pe dinăuntru! Ba nu, chiar o brumă de empatie mai avea, că de aceea se și oprise, auzise scâncetul ei de prunc abia născut, de femeie rănită, de solitudine. Și acum ce să facă? Nu putea să le ia pe toate la el, locuia singur, nu avea loc pentru străini. Pruncul născut avea nevoie de trup cald și iubitor, de hrană, femeia rănită de iubire, de siguranță, iar solitudinea… Pe cea din urmă o cunoștea prea bine, nu mai era loc de alta în inima lui.    
      Începu să i se facă frig. Își strânse bine haina pe trup, așezându-și eșarfa groasă în jurul gâtului. Iarna asta nu era dintre cele mai geroase, nici măcar nu ninsese prea mult, dar acum simțea cum un tremur îi scutură întreg corpul. Nu, nu era de la frig, sângele îi curgea cu viteză prin vene, anticipând o încercare. Până și din cele mai ascunse colțuri ale ființei răzbătea un glas puternic care îl anunța că era gata pentru ceea ce nu el, ci altcineva, nu știa cine, îi pregătise.
      Pata aceea roșie pe zăpadă era acolo, dureroa-să, nesigură, aproape ispititoare. Se aplecă și se gândi cum să o ia de jos. Dacă nu mai avea timp să o ducă acasă? Dacă erau ultimele clipe ale ei și tot ce putea să îi ofere era o mângâiere, o ureche să o asculte, un ochi să o privească, o mână să îi închidă ochii? Da, pe astea putea să i le ofere…


     Își dădu seama imediat că pata de sânge era sufletul unui muribund. Copil, femeie sau solitudine, ce mai conta? Nu putea spune prea bine, era noapte, pasărea cu ochiul prea rotund era acolo, verificându-i fiecare mișcare. O privi, căutându-i aprobarea. Se hotărî să se așeze în zăpadă, lângă pata care se zbătea spasmodic și să o ia în brațe. Asta sigur va merge, o îmbrățișare ajută întotdeauna. Își aminti cum în copilărie, când plânsul îi scutura trupul firav, brațele mamei îl înconjurau strâns, făcându-l să se liniștească imediat, cu capul pe pieptul ei.
     Dintr-o privire, evaluă contextul pe care i-l oferea strada. Trotuarul era mărginit de un gard de metal pe o parte și de un șir de copaci pe cealaltă. Se vedea că erau destul de bătrâni după trunchiurile considerabil de groase. Așa goi, în lumina lunii, în iarna asta nefirească, păreau niște caracatițe uriașe, amețind noaptea cu mișcările lor tremurate.
     Se aplecă în genunchi, cât mai aproape de ea, bine măcar că bătea pe ei lumina galbenă a unui felinar, la care se adăuga aura argintie a lunii, mult mai mare în noaptea asta. Cu grijă, făcu un culcuș de zăpadă și o ridică atent, așezând-o în brațele lui, apoi se sprijini cu spatele de trunchiul copacului. Sângele abia respira, dar spaima din ochi parcă i se trase, pruncul părea adormit, visa, probabil, un sân cald, plin cu lapte, iar femeia se uita drept în ochii lui, cerând doar puțin timp. Solitudinea plecase sau pur și simplu se dispersase în zăpada care începea, subtil, să împrumute din culoarea nopții.
      Deasupra, pasărea începu să șuiere cu respirarea-i prelungă, parcă se tânguia, chemând, poate, pe nume, vreo surată. Nu știa cum să interpreteze cântecul ei. Un lucru era sigur: aici și acum, poate în sufletul acestei ființe, în pata de sânge de pe culcușul de zăpadă, se pregătea o sentință. Iar el fusese ales să fie parte din acea sentință. Se uită din nou înspre ea, de data aceasta cu ochii celui care vrea să vadă dincolo, iar pentru asta avea nevoie de inimă: nimic nu arăta ce fel de existență dusese până atunci. Ochii aceia doreau cu toată ființa să-i spună ceva. Buzele îi erau crăpate de frig, chipul livid, probabil din cauza hemoragiei, trupul întreg era ușor, mult prea ușor, gândi el, dar asta nu părea să îi deranjeze pe niciunul dintre ei.
     O privea și nu știa ce să-i spună. O ținea în brațele lui, așteptând o mărturisire ori, poate, o rugăminte, un cuvânt. Femeia tăcea. Sau așa i se părea lui, și, chiar dacă ar fi încercat să vorbească, nu prea avea cum să o audă decât dacă se apleca până aproape de gura ei, șuieratul păsării acoperea totul în jur, ba chiar părea că respirarea ei trecuse în trupul femeii, care, ca un bolnav căruia i se făcuse traheotomie, nu mai putea să vorbească, ci abia mai şuiera cuvintele. Secundele se scurgeau ca și viața din pata aceea de sânge, iar el continua să o privească, încercând să îi ofere căldură, dar nu prea multă, de teamă că ar topi zăpada și, odată cu ea, s-ar fi scurs și viața ei. Uneori pasărea se oprea și atunci era mai liniște, îi auzea inima bătând, ochii femeii nu-l părăseau nicio clipă, parcă ar fi vrut să se asigure că nu o va abandona acolo, la marginea vieții…
       Luca gândea că e ceva în neregulă cu el dacă se........          

mai mult........    

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Georg Trakl] [Andrei Zanca] [Dan Danila I] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Liviu Antonesei] [Dan Danila II] [Serban Chelariu] [Mircea Pora] [Savu Popa] [Ioana Greceanu] [Elina Adam] [Nicolae Mares] [Marian Dopcea] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Clelia Ifrim] [Dorian Obreja] [Liana Nicolae] [Sanziana Batiste] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Rosemarie Haines] [Adriana Weimer] [Ioan Popoiu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Paul Sirbu] [Mihaela M. Stroe] [Nicholas Jordan] [Fl. Smarandache] [Victor Ravini] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]