VIRGIL DIACONU
                   
                       
                      TRATAT DE POEZIE
               sau Îndreptări pentru poetul tânăr

      (1). Nu am crezut niciodată în școala de poezie, din simplul motiv că harul nu poate fi înlocuit de învățătură, iar daimonul inspirației ține de zestrea genetică. Însă atunci când poezia este plină de scrieri tremurate, neglijente sau chiar antipoetice, câteva îndreptări asupra acestora sunt binevenite și chiar necesare. În cele de mai jos mă voi strădui să dezvelesc calea către poezia autentică sau estetică, așadar orizontul poetic pe care trebuie să-l atingi.
     Poezia modernă în sens larg, așadar de la romantism (1800) și până azi, pune două mari probleme: prima este aceea a modului ei de a fi, deci a artei sale poetice, a conceptului sau a canonului pe care îl întrupează și exprimă, iar a doua este aceea a evaluării și promovării, deci a destinului ei în lume.

      I. Conceptul sau arta poeziei moderne

    (2). Nu tot ce se oferă sub numele de „poezie” este cu adevărat poezie. Ceea ce numim astăzi în general „poezie” este, de fapt, un amestec de poezie de valoare și de poezie modestă, iar în acest melanj cali-tativ poezia modestă este dominantă cantitativ, în timp ce poezia de valoare, estetică sau autentică este rară, extrem de rară. Cărțile bune de poezie sunt întotdeauna excepții. Într-un oraș, poeții buni sunt mai rari decât bisericile. 

     (3). Poezia modernă în sens larg a spart conceptul de poezie clasică (prelungit în timp până la noi sub diferite forme) și l-a reconfigurat în trei mari tipologii sau ideologii poetice diferite și opuse: poezia estetică sau autentică, poezia generaționistă și poezia poeticilor individuale strict subiective.
Poezia modernă estetică sau autentică exprimă conceptul poetic estetic universal-modern, ea fiind practicată de toți poeții moderni de valoare; poezia generaționistă este poezia produsă (născocită) de generațiile și curentele literare alături de poezia estetică, iar ea subîntinde peste o sută de concepte

                    
sau arte poetice generaționiste și de curente poetice moderniste diferite și contradictorii; și, în fine, poezia poeticilor individuale exprimă un număr nesfârșit de arte poetice strict subiective, care sunt practicate doar de către poeții în cauză. -
      Dintre cele trei tipologii sau ideologii poetice, poezia estetică sau autentică este singura poezie viabilă și oarecum stabilă în conceptul ei, în timp ce atât poezia generaționist-„curentistă”, cât și poezia poeticilor individuale strict subiective sunt modeste estetic și într-o permanentă schimbare de concept, de artă poetică.
      De fapt, poezia generaționist-„curentistă” și poezia poeticilor individuale strict subiective nu au un singur concept, ci mai multe concepte diferite și opuse unele altora, mai multe arte sau canoane poetice, așa încât născocirea și aplicarea unui nou concept poetic înseamnă abandonarea și negarea tuturor celorlalte. 

      (4). Dacă dintre cele trei tipologii sau ideologii poetice ale poeziei moderne în sens larg poezia autentică sau estetică este singura ofertă poetică de valoare, înseamnă că evoluția unui poet sau a poeziei, în general, nu se poate produce decât de la poezia generaționistă și poezia poeticilor individuale strict subiective, la poezia autentică/estetică. Această unică țintă a evoluției poeziei arată că profesorul tău de poezie este, de fapt, poezia estetică. Să ascultăm ce ne spune ea.

      (5). Nu te amăgi să crezi că poezia estetică se facedin nimic. Substanța poeziei este chiar existența sau viața noastră. Caută să dai glas vieții, existenței, modurilor ei fundamentale de a fi, așadar suferinței și bucuriei, tragicului și eroicului, erosului și spaimei de moarte, sacrului și profanului, deznădejdii și visului, comuniunii cu lumea și înstrăinării de lume, care compun cu toate existența destinală.
      Așadar, atunci când scrii poezie, deschide porțile ființei. Ia seama la prințesa care te ține de mână, pentru că mâine toate vor fi pulbere. Nu te fă că nu vezi minunea lumii și nu îi întoarce spatele. Cine, dacă nu tu, să mărturisească despre ea?
      Și tot așa, nu te fă că nu vezi ce se întâmplă în stradă. Dar nu te mulțumi cu filmările și cadrele pe care le iei de la distanță, ci fii acolo și aleargă cu Revolta pe străzi. Și cere-ți, în cuvântul tău, drepturile. 
      Nu te fă că nu vezi apocalipsa politică și nu-i întoarce spatele. Extrage din timpul tău adevărul, cu nerv cu tot! Dă glas adevărului, pentru că doar adevărul are viitor. Spune adevărul și nu vei putea fi înfrânt în tot timpul care va veni după tine. Lucrează, așadar, pentru viitor.

      (6). Toată această lume, exterioară și interioară, nu devine însă poezie decât atunci când este supusă rigorilor poetice, așadar artei poetice estetice, care este arta poeziei estetice sau autentice, în general, configurată de câteva ............                      

mai mult.....