ALFRED RENNERT-POPLINGHER 
                              
     

     Casa de la Țară 

Casa de la țară e oaza mea.
De liniște, de pace si de împlinire.
În fața ei, spre Nord, muntele Kfir
Ca un perete acoperit de iederă
Îmi servește de strajă.
Mai departe, din Meron, spiritul lu i Rashbi
Continuă să răspândească
Pentru cei cu dorința și harul Primirii
Învățăturile oculte ale iudaismului.
În zare, spre Răsărit,
Înălțimile Golanului mă vestesc
Că chiar acolo, la poalele lor
Valurile Mării Galileei scăldau pașii lui Ieshua
Pe când învăța oamenii
Încercând să schimbe lumea.
Orele serilor de vară
Aduc cu ele un vânt cald și puternic.
Mi-aduc aminte de Mistral.
În zilele de iarnă, când norii se deschid,
Diamante se preling pe frunzele pomilor din grădină.
În preajmă natura
Mă readuce pe meleagurile Toscanei.

Natură, spirit și istorie, asta-i Galileea
Și aici mi-am ales refugiul.
Și mă gândesc că poate
Întinderile din Provence și Toscana
Mi-au trezit dorul să mă întorc.
....Și iată-mă, am revenit....

            
     Cine ești tu Moria?

Sunt locul de unde
Prin Voința Divină
Zămislirea lumii a început.
Piatra Fundației veghează și azi.
Ca mută mărturie.
Sunt locul din a cărui țărână
Dumnezeu l-a plămădit pe Adam.
Sunt locul in care
Devotamentul și credința lui Avraam
Au trecut încercarea lui Dumnezeu.
Sunt locul unde Noe
A coborât din Arca lui
și a înălțat primul altar
Al credinței în Elochim.
Sunt locul ales
Ca sfânt lăcaș
Al Tablelor Legii.
Sunt locul unde Ieșua
A dojenit și a absolvit
A acuzat și a iertat
A propovăduit și a prorocit.


Sunt locul de unde
Încălecat pe Buraq
A început Mohammed
Înălțarea spre ceruri
La întâlnirea cu Dumnezeu.
Sunt locul în care
Greutatea mileniilor îți apasă umerii.
Sunt locul în care simți
Forța care te trage în înalt
Spre Ierusalimul de Sus.
Sunt Nodul Gordian și Mărul Discordiei.
Sunt tărâmul învrăjbirilor.
Sunt lăcașul credinței și al speranței.