Icu Craciun

                              Icu Craciun

                     

                 ICU CRĂCIUN
           


  CALENDARUL ARDEALULUI, din 1943, întocmit de     Constantin Hagea, Iustin Ilieșiu și Corneliu Coposu



     Predecesoarele viitoarelor almanahuri au fost calendarele (format carte) care au jucat un rol important în difuzarea culturii în rândul populației. Primii care le-au făcut și promovat au fost reprezentanții Școlii Ardelene. Cele mai importante au fost cele tipărite la Buda. În amintirile sale, C. Negruzzi scrie că ele erau așteptate cu interes atât dincoace, cât și dincolo de Carpați. Primele calendare românești au apărut la Brașov, în 1733, apoi la Iași, în 1785 (273 de pagini cu caractere slavone), Sibiu în anii: 1794, 1797, 1802, 1803, Viena în 1794, București în 1795 și Buda în: 1806 (în care găsim și un fragment din Istoria, lucrurile și întâmplările Românilor a lui Samuil Micu-Klein), 1807, 1809, 1810, 1814, 1815, 1816 și 1817.
     La Biblioteca Universitară Cluj-Sibiu, există Calendarul Ardealului, din 1943 (cu nr. 2245), tipărit la București, de 320 de pagini, avându-i ca autori pe dr. Constantin Hagea (1909-1960), directorul ziarului Ardealul (fost deținut politic, decedat într-o pușcărie comunistă (Râmnicu-Sărat) în anul 1960), Corneliu Coposu (1914-1995) (fost deținut politic, cu 17 ani de pușcărie comunistă, decedat în anul 1995) și poetul măierean Iustin Ilieșiu (1900-1976), autorul Sângerărilor Ardelene, (cu peste 50 de cărți publicate înainte de 1945, marginalizat de regimul totalitar comunist, decedat în 1970). În 1943 cu toții erau în floarea vârstei, bărbați care visau la reîntregirea patriei, căci nu întâmplător calendarul are drept motto:
„Închinăm această înmănunchiere de așchii luminoase, desprinse din suflet ardelenesc, celor cari au zidit România Mare de ieri și celor cari vor împlini România Mare de mâine”.

     Visul lor avea să devină realitate doar parțial, Ardealul de Nord a revenit la Patria Mamă, dar Basarabia, partea de nord a Bucovinei și alte trei județe din sudul Basarabiei au fost rupte din trupul țării de către autoritățile sovietice și așa au rămas până astăzi.


       Calendarul despre care scriem este dedicat Majestății Sale, Regele Mihai I: „Cel dintâi gând de dragoste cucernică și credință veșnică – notează autorii – se îndreaptă spre REGELE ȚĂRII, simbolul unității și al reîntregirii”, și are atașate versurile din Imnul Regal: „Fie Domn,/ glorios peste noi!/ Fie’n veci, norocos în război.” Scopul alcătuirii acestui calendar era acela de a îmbărbăta atât românii rămași în Ardealul de Nord, cât și refugiații ardeleni din Regatul României.

     La început, fiecare lună are câte două citate, alese cu multă pricepere de către autori, din: Mihai Viteazul, Luigi Palma, episcopul Inochentie Micu-Klein, Thomas Mann, Horia, Clemenceau, Simion Bărnuțiu, Herder, Avram Iancu, Millerand, Gheorghe Barițiu, Buluntschli, Aurel C. Popovici, Rudolf von Ihering, Iuliu Coroianu, Friderich von Hellvald, Vasile Lucaciu, Montesquieu, dr. Ioan Rațiu, Confucius, Iuliu Maniu și T. Mammiani. Firește, nu lipsește horoscopul fiecărei luni, comemorările sau omagierile cele mai importante ale marilor oameni de ispravă din istoria patriei.

     Urmează O cronică a momentelor însemnate din istoria Ardealului (de la anul 4 D. C. și până în anul 1920) și Răscruci și făclii din istoria Ardealului (de la descălecarea romană din 106 D. C. până la Marea Unire din 1918). Interesante sunt și Mențiunile despre Români în cronicile bătrâne (începând cu anul 315 D. C. și până în 1360, odată cu Descălecarea voievodului Moldovei). Pentru cei interesați de statistici, există Datele statistice privitoare la România cu cifre care arată situația din Ardeal în anul 1942.

     Poeții ardeleni refugiați sunt prezenți cu cel puțin o creație; amintim pe: Petre Pop (originar din jud. Bistrița-Năsăud) cu Am auzit trecând cocorii, Petru Bucșa cu Țara mea, Vasile Bucur cu Rondelul râului cu repezi unde, Mircea Marcoiu cu Au înflorit salcâmii și pe aici…., Ion Apostol Popescu cu Din Cântarea Transilvaniei, Donică Oprea cu La biserica din Vale, I. V. Spiridon cu Cântec pribeag și Vânt de nebunie, V. Copilul-Cheatră cu Rugăciune pentru Țara mea, V. Poiană cu Fata negrelor canoane, Pavel P. Belu cu Chemare, C. D. Ianculescu cu Horia, George Popa cu Transilvanie, gură de rai, Constantin Miu Lerca cu Sus, opincă!, Grigore Bugarin cu Ciobăniță, Emil Zegreanu cu Mi-e fruntea manuscris mototolit și Petre Setca cu Evadare (fiecare autor cu poza sa); de asemenea, este publicată poezia Răsunetul, de A. Mureșanu (actualul Imn al României), poezia Cântec barbar, de G. Coșbuc, iar din Goga, La noi…
Lucian Valea (1924-1992), originar din comuna Șanț, jud. Bistrița-Năsăud, publică poezia Autoportret; din cele șapte strofe cităm ultimele trei:

„Și mă caut în vreme, mă aud,
Mă văd în faptă, una cu cuvântul,
Plecat pe plug, arând din greu pământul
Lăsat din moși strămoși la Năsăud.
Eu sunt din glasul vremurilor desprins,
Năvalnic tunet bubuind spre mâine.............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Paul Leibovici] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Gheorghe Simon] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Magda Ursache] [Madalina Barbulescu] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca II] [Gheorghe Simon I] [Nicolae V. Sarbu] [Dorian Obreja] [Mihai Posada] [Remus V.Giorgioni] [Rabindran. Tagore] [Ioana Diaconescu] [Ion Haines] [Liliana Danciu] [Alexandru Jurcan] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Alexandru Cazacu] [Dragos Niculescu] [Mircea Pora] [Tanikawa Shuntaro] [Mihaela M. Stroe] [Dan Iancu] [Dana Gheorghiu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Paul Aretzu] [Dan Chiriac] [Ovidiu Bufnila] [Victoria Comnea] [Victor Ravini] [Constantin Stancu] [Angela Burtea] [Mihai B. Bujenita] [Icu Craciun] [Petre I. Cretu] [Gheorghe Grun] [Florin Logresteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]