|
PAUL SÂRBU
PESCUITUL LA MARE
Se dedică tuturor poeților de la Pontul Euxin
Talazurile albe, înspumate ale mării
sunt o imensă coală de scris
în care nemurirea
și-a coborât ancora.
Te vei lupta
pentru a prinde din adâncuri,
precum un Ernest Hemingway crucificat
,,peștele tău ăl mare
pentru care te-ai născut”
mergând nu pe apă
ci peste valuri de oțet
care să-ți astâmpere setea,
lovit cu îndârjire,
de peștele tău spadă,
gata să te îneci cu sângele ce-ți șiroiește
de pe frunte, din palme, din coaste
ca o leucemie a poeziei
de care vei pieri până la urmă!...
Vei fi purtat în larg
și-n abisuri noptatice, dincolo de viață,
până când vei reuși să împlânți
harponul condeiului tău
în această captură misterioasă, maiestoasă-
ce are, în loc de solzi,
cuvinte strălucitoare precum Calea Lactee-
oglinzi nepieritoare,
fulgurații în bezna postumă!...
Dar și acest pește stelar
se va stinge, încetul cu încetul, pâlpâind,
și, până la urmă va fi devorat
de rechinii timpului și ai uitării!...
Iar după acest naufragiu
singurele scânduri,
rămase parcă dintr-o corabie a lui Noe
zdrobită de stânci,
de care te mai poți agăța
sunt numai câteva versuri!...
|
