GHEORGHE GRÜN
       
                       Educația, motorul societății

    "Răul, în societățile democratice, nu vine din democrație, ci din societate (finalmente din individ), mai exact din atitudinea individului față de celălalt, față de reguli, față de sine, și e diminuabil în primul rând prin educație, în al doilea rând prin educație, în al treilea rând prin educație și abia în al patrulea rând prin constrângeri legiferate."
                                Laurențiu Ulici 

     În vremea din urmă se adună tot mai multe semnale privind situația catastrofală din educație. De la faptul că în clasamentul PISA suntem pe unul din ultimele locuri și până la reclamațiile stomatologilor belgieni privind calitatea foarte slabă a medicilor stomatologi pregătiți în România : (https://adevarul.ro/stiri-interne/sanatate/scandal-urias-in-belgia-in-cazul-stomatologilor-cu-2294844.html), toate semnele ne obligă să regândim întregul sistem educațional. Deși fiecare ministru al educației de până acum a propus câte o reformă a sistemului, pe de o parte, nici una nu a fost dusă până la capăt, iar pe de altă parte, reformele se limitau strict la învățământul preuniversitar, la programele școlare sau la structura anului școlar.
     Într-un articol din „Adevărul”, însuși Ministerul Educației spune că „a analizat în detaliu rezultatele elevilor la simularea Bacalaureatului, iar în urma concluziilor, oficialii vin cu o măsură cel puțin controversată: examenul din vară va fi mai ușor! Motivul? Nivelul copiilor este foarte scăzut. Însă, privind lucrurile per ansamblu, la nivel de sistem de învățământ, situația devine și mai dramatică: ne furăm singuri căciula, consideră unii profesori.” (Examenul de Bacalaureat, proba scrisă la Mediocritate. Cum va fi examenul din vară | adevarul.ro)
Dacă vrem să facem o analiză sinceră și profundă a problemelor, mergând până la cauza primă a lor, putem constata că răul vine din patru direcții diferite :
      1. lipsa de educație a elevilor care intră în sistemul școlar ;
      2. calitatea slabă a profesorilor din sistemul de învățământ, la nivel școlar și universitar          
      3. organizarea defectuoasă a sistemului de învățământ superior din România ;

       4. școala românească pune accent pe „informarea” elevilor si neglijează complet „formarea” lor ca cetățeni.
Fiecare din aceste cauze trebuie tratată separat și găsite soluții separate pentru fiecare dintre ele. Însă acestea nu se mai pot limita la tot felul de mărunte modificări, un fel de „plasturi la un picior de lemn”, ci este necesară o adevărată revoluție a sistemului, o regândire și o reașezare pe baze noi, sănătoase, a învățământului românesc.
      1. Lipsa de educație a copiilor care intră în sistemul școlar.
Înțelepciunea poporului român a definit nivelul necesar unui copil ca să poată începe învățătura organizată în cadrul sistemului educațional, spunând că el „trebuie să aibă cei șapte ani de acasă” ! În acest timp el trebuie să învețe de la părinți regulile de bază ale politeții, ale „bunei creșteri”, să capete aptitudinile necesare integrării în societate, să devină responsabili pentru faptele lor, să învețe să respecte părinții, persoanele vârstnice, profesorii, autoritățile, regulile, tradițiile și legile țării !
      Or, astăzi, puțini copii mai au această minimă bază, dat fiind că sunt foarte mulți părinții plecați prin străinătate să câștige bani, iar copiii rămân la bunicii în vârstă, care nu mai pot și nu mai știu să transfere copiilor aceste deprinderi esențiale. Alți părinți poate că sunt prea ocupați cu alergatul după bani și după diverse bunuri, ca să mai aibă timp și de copii. Mai există, din păcate, și părinți care, ei înșiși, nu dispun de această bază educațională. Astfel, toți acești copii ajung la școală fără să dispună de „fundația” necesară pentru dezvoltarea calităților civice esențiale pentru un cetățean responsabil. Acești copii vor deveni adulți incapabili de inițiative pozitive proprii, incapabili de a-și asuma răspunderi, de a coopera pentru binele comun, de a respecta instituțiile, regulile și legile țării, lipsiți de spirit civic, aflând-se la un nivel extrem de scăzut al „capitalului social”, condiție esențială pentru dezvoltare (după Robert Puttnam, "Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community,").
      Proasta educație este – în fond – efectul a peste cincizeci de ani de egalitarism, de destructurare a familiei tradiționale, de comunitate a proprietății, de deresponsabilizare colectivă. Cuvântul RESPECT a dispărut, din păcate, din vocabularul unei mari părți din tineretul de astăzi ; respect pentru părinți, profesori, respect pentru instituțiile și legile țării. Iar acest fenomen de deresponsabilizare s-a accentuat după revoluția din 1989, când libertatea a fost confundată cu anarhia, cu lipsa de limite și de răspundere.
      Pentru contracararea acestui fenomen ne rămâne la dispoziție o singură metoda de intervenție, singura care costă puțin și are rezultate pozitive în cel mai scurt timp posibil, răspândindu-se rapid în toate păturile populației, cu efectele cele mai benefice pe termen lung : EDUCAȚIA.
Neuroștiința ne spune că 80% din circuitele neuronale care ne rămân pe toată durata vieții se formează în copilăria timpurie, până la vârsta de 4 ani. Dacă acestea nu sunt formate în familie sau în perioada preșcolară, atunci această lacună trebuie completată în școală, cât mai mult posibil. „Există profesori care au dezvoltat „cursuri de bune maniere”, cu niște teme-cheie pe care le combină în funcție de nevoile fiecărei clase. […] E mai mult decât bune maniere, este well-being, dezvoltare personală, recomandări de lectură, cum să te comporți, unde să te duci. E ca un filtru pe care îl creăm. Într-adevăr, totul a pornit de la bune maniere și asta e baza, dar manifestate prin jocuri de rol și adaptate cerințelor din ziua de astăzi. Pentru că bunele maniere sunt până la urmă niște abilități sociale” .............        

mai mult........