DAN DAMASCHIN

             
           Cuvânt împotriva „căldiceilor”


        „Sed quia tepidus es, et nec frigidus, nec calidus
         incipiam te evomere ex ore meo”. APOC. 3, 16
 

Vai vouă, căldiceilor, că v-ați făcut ca sarea
ce și-a pierdut gustul și pentru aceasta va fi
                      azvârlită la gunoi.
Vai vouă, căldiceilor, că ați desființat fruntariile
între Bine și Rău.
Vai vouă, căldiceilor, că vă prefaceți a uita
                  îndemnul lui Hristos:
„Cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu; iar ce este
mai mult decât atâta, de la Cel Rău este”.
Vai vouă, căldiceilor, că ați inventat postulate precum:
„Bine-i și așa rău”.
Vai vouă, căldiceilor, că v-ați deprins a sluji
și a vă închina și lui Dumnezeu și lui Mamona.
Vai vouă, căldiceilor, că v-ați grăbit a da ascultare
unor dictoane precum: „Mielul blând suge de la
                                 două oi”
sau „Capul plecat sabia nu-l taie”.
Vai vouă, căldiceilor, că ați născocit,
pentru cei care nu sunt ca voi (nici reci, nici
                                 fierbinți),
calificativele „fanatici” și „fundamentaliști”.
Vai vouă, căldiceilor că vă asemănați
fratelui Fiului Risipitor, refuzând să ia parte
la ospățul dat de Tatăl, spre a sărbători
învierea din mormântul păcatelor a celui pierdut.
 
Vai vouă, căldiceilor care pentru a trece puntea,
v-ați făcut frați cu Veliar și ați rămas
înfrățiți cu el pentru totdeauna.
Vai vouă, căldiceilor, că retorica părutei voastre
                                 credințe,
ridicată deasupra capetelor ca o umbrelă
bună pentru toate anotimpurile,
s-a vădit neputincioasă să vă apere
nici de arșița verii, nici de lapovița iernii.

             
Vai vouă, căldiceilor, care vă mândriți
cu neînțelepciunea voastră,
neînstare a alege între Dumitru Stăniloae (Omul
                             lui Dumnezeu)
și Blaga (Lucian Apostatul).
Vai vouă, căldiceilor, că și voi ați „iubit slava
                              oamenilor
mai mult decât slava lui Dumnezeu”(IOAN 12,43).
Vai vouă, căldiceilor, cu suflete nici reci, nici
                        fierbinți, aidoma apei
în care Pilat și-a spălat mâinile, dându-l pe Iisus
                     iudeilor să-L răstignească.
Vai vouă, căldiceilor, că veți sfârși
vărsați din gura preasfântă a Atotputernicului,
așa după cum i-a descoperit El Însuși
vizionarului din Patmos, Ioan Teologul.

 

              Smochinul cel blestemat*

 
O carte în ale cărei rânduri
Dumnezeu nu se lasă întrezărit,
o carte în ale cărei file
Dumnezeu nu se face auzit:
e aidoma unui pom sterp,
împodobit doar cu frunziș
sclipitor și foșnitor,
foșnitor precum foile cărților
ce își trâmbițează deșertăciunea.
O asemenea carte e aidoma
smochinului pe care Hristos l-a cercetat
și pe ale cărui ramuri roade n-a aflat
și pe care Cuvântul lui Dumnezeu
l-a blestemat.

     Filosofia dumnezeiască și filosofia lumească*

 
“E nevoie de un scufundător din Delos”
(așa socotea Socrate),
spre a descâlci lianele de junglă marină
ale gândirii lui Heraclit
și pentru a aduce la lumina zilei
(țesută de zeul limpezimii și clarității, Apolo)
nestematele cugetării celui supranumit Obscurul.
 
E nevoie de raza de har a Duhului Sfânt,
ce stă mai presus decât iscusința
scufundătorilor din Delos
și chiar decât măiestria magistrului lui Platon,
spre a cerceta abisurile Dumnezeirii,
adâncurile Scripturii
(cele cu neputință de măsurat și epuizat),
spre a înfățișa Contemplației,
privirii duhovnicești ..........

mai mult....