odihnite în cumpăna Amiezii veșnice, “mărgăritarul cel de mult preț” al dumnezeieștii filosofii, față de care filosofia cea lumească pălește precum opaițul confruntat cu lumina întreită a sorilor Sfintei Scripturi.
Noul Eccleziast Există un timp al mărturisirii despre Divin și există un timp al tăcerii despre cele divine. Iisus Însuși, uneori, după săvârșirea unor minuni, vindecări, precum Schimbarea la Față (MARCU 9,1-10), le pretinde celor din preajma Sa, tăcerea despre cele săvârșite sau dezvăluite. Dar tot El, (Hristos) îi poruncește demonizatului tămăduit să spună cât a făcut Dumnezeu pentru el (LUCA 8,39). Toate aceste dumnezeiești prescripții, spre adeverirea și împlinirea Scripturilor, a celor descoperite prin Eccleziast: “O vreme este să taci și o vreme să vorbești”. Despre câte a făcut Dumnezeu pentru mine, voiesc a mărturisi și eu, asemenea celui izbăvit de demoni și asemenea psalmistului care zice: “Veniți și auziți, și eu vă voi povesti vouă, celor ce vă temeți de Dumnezeu, câte i-a făcut El sufletului meu”.
(din volumul Alfa și Omega. Conviețuirea mea cu Dumnezeu, în curs de apariție la editura Ecou Transilvan)
|