GEORGE D. PITEȘ

                                     
     Cu paşi grăbiţi

Cu paşi grăbiţi, pe frimituri de clipe
Un tren de neguri gâfâie-n stănoage,
Sculat din somn, un tunet aprig rage
Stând la taifas, vechi coşuri şi-aprind pipe.

Un stol de corbi atenţia atrage
Bătuţi de vânt copacii-ncep să ţipe,
Păsări doinesc pe trepte de aripe
În cerul înălţat pe papainoage.

Străfulgerate doruri se întreabă
De zboruri ce foşnesc încremenite,
Stau faţă-n faţă flăcări şi în grabă

Şi-ascund povara-n gânduri obosite,
Doi huhurezi, ca să se afle-n treabă
Copiilor vând doruri netrăite.


     Îngenunchez

Îngenunchez la poale de cuvinte
În răsuflări de-amurg în vâlvătaie,
Neliniştea mă arde-n măruntaie
Având un singur scop: să iau aminte!

Ondinele fac mare hărmălaie
Că ar trezi şi morţii din morminte,
Plutind regal, o lebădă cuminte
Se culcă într-un pat de ciumăfaie.

Zâmbesc nesigur mângâind ferestre
Ce dau spre infinituri viitoare,
Şi dăltuind grăbit statui ecvestre

Din marmura albită de-aşteptare,
Câte un epitaf, ca pe o zestre
Le pun, în loc de nume, la picioare..

      
       Nelinişti sumbre

Nelinişti sumbre din siberii negre
Ning peste cei care mai cred în viaţă,
Cu venele tăiate mor în piaţă
Pământuri sfârtecate de tenebre.

Apocaliptici îngeri ne învaţă
Încolonarea-n gamele funebre,
Mânaţi de foame, de război şi febre
Spre moartea lentă în vecii de gheaţă.

Zadarnic ne rugăm la ceruri mute
Cu ochii-n aurore-ntunecate,
Ne potopesc păcatele făcute

Ce-or dărâma şi mari şi mici regate...
Se va vorbi prin vremuri ne-ncepute
Şi despre vieţi în van sacrificate?