FRANK WEDEKIND

                    (1864 - 1918)

               
                                   RABINUL EZRA *

„Moise, Moise, tu nu-mi placi. De ce vrei tu să te logodești la douăzeci de ani, dacă vrei să te căsătorești abia la două- zeci și cinci de ani?” – Bătrânul Ezra îl privi printre gene pe fiul său, de parcă ar fi vrut să descifreze o prorocire cabalis- tică arzătoare din capul său.
„Eu o iubesc pe Rebeca.”
„O iubești pe Rebeca? De unde știi tu, că o iubești pe Rebe- ca? Aș vrea să te cred că iubești un picior gingaș, o piele albă, o înfățișare fără barbă; dar de unde știi tu că este Rebe- ca? Tu ai studiat dreptul roman și dreptul creștin, dar nu ai studiat femeile. Te-am crescut cu grijă timp de douăzeci de ani, ca să-ți începi viața cu o nebunie? Câte femei ai cunos-cut tu Moise, de poți veni la bătrânul tău tată să-i spui că iubești?”
„Cunosc doar una și o iubesc din toată inima.”
„Ce înseamnă din toată inima? – Ai ajuns tu să-ți cunoști toată inima?”
„Dragă tată, te rog mult să nu-mi ironizezi sentimentele”.

„Moise, Moise nu fii îndărătnic. Îți repet, nu te încăpățâna. Lasă-mă să-ți spun o poveste. Hai, așeazăte lângă mine pe divanul de catifea. Vreau să-ți povestesc despre tatăl meu, despre ce mi-a spus când aveam douăzeci de ani. Ezra, mi-a spus el, dacă te căsătorești, căsătorește-te cu o femeie boga- tă. Lasă-l pe bătrânul tău tată să-ți spună că femeia este vre- melnică. Dar un taler atât de strălucitor, Ezra, acela poate dura peste generații! – M-am gândit în sinea mea că el este un om bătrân și i-am jurat că mirea-sa mea va primi treizeci de mii de taleri. Dar vreau să-ți explic, Moise, de ce am iubit-o, de ce m-am căsătorit cu ea, cu micuța Lea, de ce am trăit în mâhnire cu ea până când a dispărut din mine ca zăpada din mână. Pentru că nu le-am cunoscut pe femei, pentru că nu l-am cunoscut pe Ezra, nu m-am cunoscut pe mine însumi.
Moise, eu sunt un om bătrân și nu mai vreau nimic de la lume, decât ca ție să-ți fie bine. Dar la douăzeci de ani, pe atunci era în mine ca dimineața într-un coteț de găini când răsare soarele. De câte ori mergeam pe străzi și venea o fată creștină, sau una din neamul nostru, o simțeam în vârful degetelor și îmi doream să fiu fost regele Solomon, cu cinci mii de femei. 

                                                           
Dar ea trebuia creată, ca și cum Domnul ar fi făcut-o pentru Sine; Moise, înțelege-mă bine, plăcută, cu toate comorile pe care le poate avea o femeie. Când era mică, palidă, slabă și sprintenă ca un guzgan, atunci am coborât umbrela de partea ei, căci mă dureau ochii s-o privesc. Dar după ce s-a înălțat precum cedrii în Liban, atunci am coborât umbrela pe partea cealaltă și i-am luat chipul cu mine acasă și am privit-o dea- supra Talmudului, iar în cuvintele sfinte i-am auzit ritmul pașilor.
Iar noaptea a venit la mine și m-a vizitat în visele mele, chipul – pe Dumnezeu Dreptul, l-am avut înaintea mea, ca și pe Moise, căruia îi datorezi numele tău, pe muntele Nebo, Țara Făgăduinței; dacă aș fi putut să prind cu mâinile, căci am văzut curgând lapte și miere și n-am putut trece Iordanul prin voia Domnului. Dar apoi mi-am spus: – Moise, îți poți ima- gina ce mi-am spus? – Stai, mi-am spus, tu ești copilul dia- volului, ai fost deja în pântec. Dacă vei ceda poftelor tale, atunci când cu voia Dom-nului vei trece Iordanul, mânia Lui va veni peste tine și vei fi copil al morții. Tu să nu mergi la femeile plăcute simțurilor, ci la femei plăcute inimii, iar trupul tău să nu devină cumva precum trupul lui Hiob, ca munca zilelor și nopților tale să nu-ți fie blestemată și să nu mănânci iarbă ca și Nabucodonosor.
Apoi m-am dus la bătrânul Ezechiel și i-am spus să-mi dea pe fiica lui Lea și i-am jurat că îmi voi pune mâinile sub pi- cioarele ei. Lea, era o fată, ca o umbră pe geamul unei ferestre, ai fi putut să o pui ca și abajur, dar eu am iubit-o, pentru că mă gândeam, ea mă va salva de mine, de diavol și de moartea pe care o simțeam, zi si noapte deasupra capului. La început ea nu m-a vrut, pentru că eu eram înalt, cu umeri lați, iar ea scundă și subțirică, jenându-se să meargă cu mine pe stradă. Dar pentru că nu a venit nimeni alt-cineva, ea m-a luat pe mine. Acum, Moise, auzi de la bătrânul tău tată cum gândirea noastră omenească este limitată și cum toată înțe- legerea noastră este orgolioasă. Eu nu gustasem încă dulcea- ța iubirii Moise, la fel ca tine; eram încă neîntinat ca roua în Hebron, la fel ca tine, deși ai studiat dreptul roman și dreptul creștin și l-ai neglijat pe Moise și pe profeți. După ce am gustat dulceața dragostei cu Lea, am constatat că ea este un păcat înaintea Domnului și i-am mulțumit Lui, pentru că mi-a dat o soție care nu mă lasă să merg pe căile necredincioșilor. Am visat totuși în nopțile mele de singurătate, că iubirea ar încânta trupul ca o primenire, și uite, că ea nu are gust mai dulce, căci pentru Lea și pentru mine, are decât gustul medi- camentului pentru cei bolnavi. Și așa am luat-o noi, cum iei medicamente, cu ochii închiși și greață în gât și nu mai mult decât a prescris medicul. Iar când am degustat-o din plin, atunci ne-am simțit pregătiți înaintea lui Dumnezeu și afurisiți și ne-am ferit ca hoții în noapte, care se lovesc unul pe altul în fapte diavolești. Atunci mi-am spus: Tu ai recunoscut pe bună dreptate, Ezra, că iubirea trupească este slujirea lui Satana și nu-i vrednică ca omul să-i fie supus. – Dar, Moise, crede bătrânului tău tată, eu n-am fost fericit.

...eu n-am fost fericit, Moise, fiul meu, Dumnezeu îmi este martor; pentru că eu nu puteam să vorbesc cu Lea mea mai mult decât pot vorbi cu cuierul meu de haine, ori cum pot vorbi cu unghiile mele. Gândurile ei, nu erau gândurile mele, pentru că gândurile mele,..................

               Traducere: EUGEN D. POPIN

mai mult....